Tudor Mateescu
stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu
Ma uitam pe facebook la “prieteni” si am vazut doar poze pline de rasete, impliniri si momente de iubire. Oau, ea este domnisoara de onoarea si ea este mireasa la doua clickuri departare! Extraordinar! Si el este mire acum si un “om extraordinar” pozat langa Turnul Eiffel sau langa Bing Bang.
In orice caz, el sau ea, sunt pozati undeva, intr-un punct de mare atractie turistica.
Parintii sunt adunati in poza si sub uldorile lor batrane si putrezite se intrevede un zambet. “Fiul/Fiica mea au resuit! S-a casatorit si a vazut taramuri inaccesibile romanului de rand! Acum, cand o sa merg la crasma sau o sa vorbesc cu cei cunoscuti, o sa le pot zice cat de realizat/i sunt copii mei!. Au mers acolo si acolo si vor merge acolo!”
Ce parada de maimute care se bat cu banana in piept!
Suntem niste roboti (maimute) fara minte care executam instructiunile primite din nastere: “Traieste, iubeste, fute si creste copii. Si mai important ca orice, fa-ti un nume in viata!”
Momentele care ar trebui sa fie supreme, le inlocuim cu poze si povesti care le aratam altora. Daca nu le arati altora esti un nimic!
Ce trist, sa traiesti doar prin altii! Ce trist, ca orice poza, ca orice miscare si orice gand al tau sa fie proiectat altora! Ce trist ca viata ta sa fie: “Stai! Noteaza acum ce facem ca sa vada si atlii!”
Poate crezi ca aberez, dar uita-te la pozele de nunta, uita-te la pozele de botez si uita-te la pozele de petrecere. Cat conteaza in ochii tai si ce valoarea ar avea ele daca nu ar fi altii? Probabil valoarea lor fara altii este nula! Probabil povestea ta de dragoste este doar un act teatral care daca nu este privit de atlii este nul!
Probabil nunta, botezul, euforia in grup, daca nu este prezentata altora, este NULA. Poate? Sigur!
Care este sensul sa te uiti la poze si amintiri cand tu esti acum? De ce imi tot arati unde ai fost, cu cine ai fost si cat de extraordinar ai fost? Cu ce te va ajuta? Cu nimic!
Traim prin altii, murim prin noi!
Din familie
Tine Minte Acest Mesaj: Vei Muri ! Poate chiar maine…Mizeria Omeneasca in Care Traim Folosita in Advertising de Catre Bestjobs.ro
Teen Telecom: Asa de Tineri de nu se Tin pe Picioare
Identitatea unei Companii
Despre Libertate
August 24th, 2010 at 2:37 am
Te referi, bag sama, la pozele de genul :eu la, eu facand, eu cu, eu cand.
) M-a amuzat copios postul asta am as cu o pofta de boier burtos 
). Am cautat special pentru postul asta un film ce l-am vazut de ceva vreme in care un tip(probabil il stii si tu)lucra la un birou de confirmare si toti care veneau la el primeau un cartonas pe care scria confirmation si il lauda cat putea de mult 
, din pacate nu l-am gasit dar cred ca intelegi ideea. Personal cred ca oamenii care nu au echilibru emotional si o constiinta a valorii de sine au nevoie de confirmari exterioare, de aceea exista lauda, pozele la care te referi tu, cocalarii si pitzipoancele. Este exact stupiditatea de genul: poze cu maimutza pe plaja, ce legatura are maimutza cu marea neagra 
) ? Se pare insa ca sunt unii care profita de nevoie asta umana de a fi reprezentativ. Sigur ca ai putea sa spui ca tu sau poate mai cunosti cativa oameni care nu au nevoie de confirmare insa cateodata fiecare are 
. Cred ca acelasi principiu poate usor diferit este si la femei cand se tund, sau schimba ceva la ele ca sa para/fie mai frumoase iar cel care trebuia sa se bucure de schimbarea asta nici macar nu observa, neconfirmand astfel rezultatele 
). Nu m-ar mira daca intr-o zi vor fie niste centre de lauda contra cost 
) poate asa ar mai disparea sau s-ar mai echilibra un pic consecinta acestei nevoi. Pe de alta parte insa tu cred ca aici te referi mai mult la faptul ca pozele astea se publica si se comenteaza adesea chiar de catre autor pe un ton laudaros. Poze fiecare face insa ele cred ca sunt mai mult o chestiune personala de amintire si de preferinta cred ca trebuiesc aratate la cerere 
). Fiecare intr-un sfarsit totusi face ce il taie capul 
) important e ca exista diversitate si de aici contrast ce ne ajuta sa luam parte a creatie, sa ne exindem si cel mai important sa nu ne plictisim 
). inclin totusi sa cred ca postul asta s-a nascut dintr-o starea de poluare cu laudele de sine ale altora 
).
Succese dese si alese
August 24th, 2010 at 10:06 am
Sunt multe de zis dar strict in privinta acestui post ma refer la minciuna si ipocrizie. Nu e vb de confirmare si o bataie pe umar
Sa zicem ca tu mergi in vacanta X unde nu te-ai simtit bine deloc si nu ti-a placut deloc dar in schimb ai avut grija sa te pozezi cu diferite efigii. De ce oare?
Dupa aceea, vii acasa si pui repede pozele pe facebook. Din poze reiese o poveste iar in realitate este cu totul alta poveste.
Acesta este un caz insignifiant dar sa-ti dirijezi o viata intreaga pentru altii?
Nu stiu daca exista vreo diferenta intre pitipoance/cocalari si 99.99% din oameni.
O casa mai mare, o masina mai scumpa, o vacanta mai exotica, un bling bling mai mare si mai stralucitor… care-i diferenta?
Precum observi, cuvantul “mai” exista peste tot. Comparatia exista peste tot.
Suntem o gloata inconstienta de masinarii, conduse de un ego in vesnica comparatie cu alte ego-uri. Fiecare ego cu visul/visele lui.
Sa mai dau un exemplu legat tot de nunta. El pune 1-5 poze maximum in care apare cu spatele in 99% din cazuri sau eu stiu in ce grup. Ea isi pune 200 de poze, in care apare doar ea, ea imbratisata neaparat, ea in alte ipostaze.
Doar navigand si cu putina atentie poti sa observi visul si credintele mecanice ale fiecauria.
Pe urma vor urma pozele cu copii. Alte bling bling-uri cu care te poti lauda.
Traim intr-o lume a posesivitatii, atasamentului, minciunii si egoismului datorate inconstientei.
Raman mut cand vad pana unde sunt dispusi unii sa mearga. Sa-si falsifice o viata intreaga de dragul altora…
Inchei printr-o poveste scurta.
Arjuna eroul din Gita si razboiul Mahabharata era in mare dilema daca sa lupte sau nu in acest razboi. Dilema venea din faptul ca de o parte si de alta erau rude si prieteni foarte apropiati. Existau, bineinteles, sanse foarte mari ca ei sa moara in razboi. Arjuna se intreba, cum sa lupt in acest razboi? La ce folos un regat daca prietenii si rudele mele vor fi toate moarte? La ce folos toate averile de pe lume daca nu o sa am cui sa le arat?
La ce folos regatul daca nu are cine sa te admire si nu ai cui sa te lauzi?
August 25th, 2010 at 10:13 pm
Mda… cam ai dreptate…
August 26th, 2010 at 6:25 am
Cred ca totul porneste din momentul in care pasim pragul copilariei si implicit al unei intelepciuni nepervertite-in care ti se spune de catre parinti, invatatori, antrenori..etc “cum sa faci frumos”, cum sa te integrezi.Si cumplit e ca faci un demers care dureaza uneori zeci de ani-si numai daca esti foarte norocos si destupat la minte, incepi sa faci drumul inapoi.
Adica iti vei petrece bunaoara cam trei decade pentru a fi inghitit de masinaria sociala si trecut prin mecanismul bine uns al societatii, apoi intr-o zi pe la 40 de ani , te uiti in oglinda si nu mai recunosti fiinta aceea.E stramba si ciuntita si are o durere surda in piept.Din acel moment binecuvantat, incepe drumul inapoi-tot ceea ce strange si depersonalizeaza incepe sa fie lasat la pamant ca o piele de sarpe uzata.
De ce ne fotografiem in momente “fericite”?Pentru ca pana cand nu avem curajul sa ne privim noi pe noi in oglinda, avem nevoie de alte oglinzi-colegi, rude samd.
August 28th, 2010 at 5:42 pm
@catalin
short filmul de care vorbesti se numeste “Validation” si este menit pentru o alta interpretare oarecum. este ok sa primesti incredere in tine dar nu sa depinzi de societate si sa o faci intr-un mod penibil (laudandu-te pana la nesfarsit). pe scurt.
August 29th, 2010 at 4:05 pm
Merci de pont adi, l-am gasit http://www.youtube.com/watch?v=Cbk980jV7Ao
August 29th, 2010 at 5:40 pm
oau
) extrem de elocvent filmul desi cum zice adi are alta idee dar da… push the validation button.
September 3rd, 2010 at 12:15 pm
Se spune ca aceasta planeta nu este altceva decat o casa de corectie, o puscarie, o scoala. Dar este binecuvantata pentru ca daca nu ar fi asa nu am invata sa pretuim cu adevarat libertatea. Cu totii avem parte de experiente dure sau placute dar foarte putini le privim ca pe niste lectii. Marea majoritate a omenirii este adormita, adica inconstienta. Putini se trezesc din acest vis. Asta nu inseamna ca cei care dorm inca sunt prosti sau niste nenorociti. Ei sunt doar adormiti si nu s-ar putea trezi decat prin ei asa cum traiesc (dorm) acum prin altii.
September 3rd, 2010 at 2:26 pm
[...] http://www.tudormateescu.ro/traim-prin-altii-murim-prin-noi/ [...]
January 15th, 2011 at 8:15 pm
mda… eu personal fac poze pt a imortaliza un moment… pt ca la batranete albit de vreme, sa imi aduc aminte mai cu usurinta de zilele din tinerete.
poate nu am prins eu ideea bine, dar facem poze in momentele fericite pt ca… este bn sa fi fericit, iar o imagine ce transmite fericirea ,buna dispozitie te poate bine dispune din nou, desi poate atunci nu esti fericit… nu imi dau seama ce persoana poate face poze in nus ce excursie in care mimeaza fericirea, desi acesta nu e fericit…
cele bune