Tudor Mateescu

Sunt convins ca ai auzit aceasta intrebare nu o data in viata. Poate si ti-ai dorit s-o spui vreodata? Poate si ai spus-o?

Aceasta fraza oglindeste din pacate un ego putrezit, un suflet care incepe sa se descompuna. Nu stiu daca ai observat toate denumirile de functii care se poarta acum. Nu stiu daca ai observat zambetul tamp afisat de cei care se prezinta utilizandu-le. Sunt account manager la departmentul de client relations, sunt business developer la new shit etc, marketing creative director ( a se citi dairectort).

Vorbeam mai de mult cu cineva despre management si motivarea angajatilor. Mi se spunea: bai nu trebuie sa-i platim mult, tot ce trebuie sa facem este sa le dam un nume de functie misto si un salariu de kkt si vor fi multumiti.

Imi doresc sa refuz totusi sa cred in asa ceva. Din pacate aceasta este realitatea. Orice imbecil intr-o multinationala daca este pus peste doi oameni sa-i “conduca” se numeste manager nu stiu cum, sef de birou (office manager).

Sunt satul. Sunt satul sa vad zambetele tampe cand mi se prezinta si gangurelile imbecile ca vai ca m-am intalnit sau am cunoscut pe cutare care e “chief officer executive account creative manager”.

Mai urat ma uit cand mi se spune de victima sus numita care poate are un nume (“brend” personal): tu stii cine sunt eu?

De multe ori sunt tentat sa zic cine p*la mea esti ma? Ai coae si eventual pizda ca orice muritor de pe aceasta planeta. Dar sa-i lasam pe acestia deoparte. Mai penali mi se par cei care zic oau si adopta o privire de sluga in timp ce din coltul gurii le curg balele pentru trei cuvinte insiruite in engleza.

Spunand acestea ajungem la un exemplu recent de putreziciune numit Dobrovolski. Cum nu stii cine e dobro?

Eram in vama veche in marele bar de oameni “boemi si intelectuali” numit expirat. Bar in care pentru a merge la o toaleta mizerabila platesti 1 leu (vezi Doamne ii zicem 1 leu ca suna mai ieftin pentru prosti).
Revenind, era Dobro acolo marele si tarele, batran si chel dar mic si indesat. Statea cu manutele lui grasute in pe spatarul bancii avand o atitudine de: tu stii cine sunt eu? Excelent. Cu toate acestea din pacate nimeni nu venea sa-i faca plecaciuni.

Voinicul nostru atunci se gandeste sa plece la drum. Orice ii cadea in cale lui Dobro, se ducea zambind si imbratisand ca si cum “ia uite ce favor iti fac eu tie”. M-ai imbratisat pe mine, stii cine sunt eu?

Astfel facand tura Dobro se alege la masa lui doar cu doua naspete care fugeau de un “raker” beat. M-a socat modul in care le-a abordat. Mai bine zis m-a scarbit. Chiar in acel moment am pus mana pe hartie si pix si am notat titlul acestui articol deoarce stiam ca datorita aburilor de mare era posibil sa-l uit.

S-a dus la ele si a aratat spre el. Fetele, oau tu esti Dobro? Da, eu sunt. Hai pupati-ma ca doar eu sunt. Fara sa dea semne sa doreasca sa faca asa ceva si sa cada in p*la marelui om de radio, Dobro le trage si zambind ca si cum le-ar face un favor le permite sa-l pupe pe obraz. Pe urma le zambeste impaciuitor precum stapanul sclavilor cand le face un favor.

Ce sa mai spun? scriu de la 6 a.m. si trebuie sa prind trenul. Cine esti tu?