Tudor Mateescu

Ii vezi pe strada, iti sunt vecini, cunostiinte si poate si prieteni. Stau intre patru pereti, pe scaune si privesc prin termopane. Ai putea spune de toti ca sunt mici, cheliosi si grizonati, cu grasimea lancezind pe ei. Te-ai insela, sunt ca mine si ca tine.

Au ochi, nas, gura, maini si arata a om. Totusi ceva ii diferentiaza. Ce oare?

In primul rand, ai putea observa ca sunt capabili sa decida in locul tau. Iti spun ce sa faci, cum sa faci si de cate ori s-o faci. Iti spun cat timp sa stai acolo si cand sa stai acolo. Iti spun cat timp liber sa petreci si cand sa-l petreci. Si tu ii asculti. De ce ii asculti? As presupune ca-i asculti pentru rasplata care ti-o ofera. In ce consta aceasta rasplata? In bani, exact! Si totusi nu esti multumit, ai vrea sa fii liber, sa nu mai fi nevoit sa-i asculti. Ai vrea sa decizi tu pentru tine. Dar totusi stai si ii asculti. Ok. Am inteles impreuna, ca e vorba de rasplata dar mai e ceva? Poate-ti e frica? Frica ca nu o sa-ti mai gasesti pe cineva de care sa asculti? Frica pentru ca mai sunt inca o mie de oameni la usa?

Totusi, daca arata ca tine, nu ai putea fi ca ei pentru tine? Nu ai putea sa-ti spui tu cand sa ai timp liber si cand sa muncesti? Bineinteles ca da.

Revenind la aceasta specie, cred ca este bine s-o definim mai bine un pic. Este vorba despre sefi si patroni. Si nu orice fel de sef si patron ci de cel made in Romania. Mediul in care traiesc, il constituie o formatie de 3-15 oameni, intr-un loc micut (ca ei stapanii). Firma deobicei este mica spre mijlocie. Activitatea se face ca se face.

In vizuina lor esti om iar ei sunt stapani peste tine.