Tudor Mateescu
Fa afaceri cu oameni buni. Daca faci afaceri cu oameni buni nu ai nevoie de contract. Daca faci afaceri cu oameni rai degeaba ai contract.
O poveste poate tipica pentru duhoarea sufleteasca specifica capitalei. Ajuns in parcarea din Kaufland Lacul Tei descarcam caruciorul. Spre noi se apropie un om marunt, mic la stat si la sfat. Avea barba si un palton negru si gros. Pe cap o caciula pioasa, alaturi de un rucscac mare si o cruce care-i atarna la gat, foarte vizibila.
Vine spre noi si ne cere sa-l ajutam cu niste bani ca sa ajunga la manstirea nu stiu care. Ii facem semn sa plece si sa ne lase. Cunoscand regulile vietii si stiind ca trebuie sa insiste ca sa obtina ceva cersetoru continua. Incercam sa-l ignoram dar nu pleaca spunand: “asa sa va ajute Dumnezeu cum ajutati si voi oamenii saraci”.
De aceasta data m-am hotarat sa actionez diferit. Sa nu mai stau pasibil si sa ma uit cum acesti escroci isi permit sa zica orice si sa insele lumea. Astfel i-am spus ca “lasa-ne cu astfel de escrocherii”. Foarte socat acesta imi spune “cum domnu-le escrocherii ca sunt sarac si trebuie sa ajung la manastire”. I-am spuns:” daca chiar vrei sa ajungi la manastire ce cauti aici in Kaufland ? De ce nu cersesti la gara?”.
In timp ce i-am spus aceste cuvinte ma departam pentru a duce la loc caruciorul. “Preotu” ramase perplex continuand sa repete: “asa sa va ajute Dumnezeu cum ajutati voi”. I-am replicat ca ba asa sa-i ajute lui si sa-i ajute… Ramand langa masina, acesta tot continua sa injure/blesteme ce mai stia el sa faca. Â Enervat la culme de tupeul lui i-am tipat sa se care ca daca nu il omor. A plecat mai incolo intalnindu-se cu alt tigan care cersea pe acolo.
Ma simt excelent. Sunt convins ca am exagerat. In acelasi timp sunt foarte multumit ca am luat atitudine. Ca mi-am aparat si m-am comportat conform principiilor mele.
De asemenea, la fel procedez cu un escroc de la universitate care cere tot timpul x lei pentru copii bolnavi de nu stiu ce. Il stiu de ani de zile. Mi-a luat ceva timp sa-i spun in fata, sa se care, ca stiu ca este un escroc. Acum ma stie si el si ma evita.
Suntem mai multi ca ei. Am convingere ca daca avem curajul sa luam atitudine si sa traim dupa niste principii simple putem spala si reimprospata mizeria si mirosul ce s-a lasat peste noi.
Vreau sa mai aud astfel de povesti. Vreau sa ma inspir din ele. Vreau sa cred ca se poate.
January 13th, 2009 at 10:44 am
January 13th, 2009 at 11:35 pm
Ai procedat bine, cat despre ceva de spus, este cam luna povestea si maine trebuie sa fiu la munca … vorbim
seara placuta
scuzama daca fac post aiurea
January 14th, 2009 at 10:40 pm
mda, si eu am intalnit un nene care mi-a cerut bani de bilet de tramvai, la amiaza. i-am dat un bilet necompostat, a inghitit in sec si s-a carat. peste un ceas il intalneam din nou si-mi cerea din nou bani de tramvai. nu m-am rastit, doar am spus raspicat “ai mai cerut asta mai devreme” – a ridicat ochii, a mormait si a plecat.
cum sa zic .. cersetoria e o arta. si, daca vrei sa fiu avocatul diavolului, ti-as spune ca preotul tau cersea in Kaufland din motive perfect plauzibile: in gara isi fac veacul sarantocii si oamenii grabiti, in timp ce intr-un hypermarket sansele sa dai de oameni cu bani sunt mai mari. ajung 10 oameni care sa gandeasca, “ba, in seara nu mai pap iaurt, da’ stiu ca am ajuns un preot” ….
dAImon dixit.
January 18th, 2009 at 11:09 am
O atitudine similară iau eu faţă de ţiganii cerşetori. O să mai auzi astfel de povestiri. Dacă am timp chiar povestesc una astăzi.
January 18th, 2009 at 8:46 pm
[...] “inspirat” de la Tudor Mateescu, care povestea aici cum în parcare la cumpărături a fost întâmpinat de-un prăpădit slujitor [...]
January 28th, 2009 at 2:19 am
Mie imi place cum il baga pe Dumnezeu in fata, sa te faca sa te simti prost.
P.S. Trebuia sa il intrebi de ce nu face autostopul sa ajunga la manastire
Oricum ai procedat bine. Statul are prea putine optiuni cand vine vorba de cersetori, deci atitudinea trebuie luata de societate.
January 29th, 2009 at 6:56 pm
atitudinea mea variaza de la caz la caz… ignor/strig/injur (pasii pe care ii fac) la unul care se tine de tine ca si scaiul… la fel pe cei cu pancarde dupa ei “mut/orb/surd/fara mama/fara tata/fara cercei/fara tigari/fara familie/etc”… dar mai dau din cand in cand celor care nu iti cer, dar accepta daca le dai… caz concret este o persoana care canta in oras, neavand o mana si niciodata nu a cerut bani, nici macar cu ceva geamantan sau ceva deschis in fata… doar canta, aceea persoana merita….
nu cei care se plang, viata nu e facuta sa fie usoara, stim cu totii… cum a fost si cazul “cersetorului” care avea cont bancar… bullshit