Tudor Mateescu

“Daca individul poate disparea in intreg, daca se poate preda in totalitate, daca poate renunta la egoul sau, atunci nu mai ramane decat intregul, iar vointa intregului va fi implinita. Ea se implineste chiar si in acest moment, noi nu putem sa oprim acest proces. Dar putem lupta, ne putem ruina viata, ne putem distruge in incercarea de a schimba vointa existentei, a intregului.

Am spus adeseori o povestioara despre doua paie mici care plutesc pe un rau. Se intampla ca paiul care pluteste impotriva curentului sa incerce sa opreasca cursul raului, tipand cu putere ca nu va lasa rau sa curga. Desi raul inainteaza si paiul nu ii poate controla cursul, el continua sa incerce sa-l opreasca: se lauda sus si tare ca, daca moare, ori de va trai, el va opri raul.

Dar paiul este purtat de rau. Raul nici nu-l asculta, nici nu stie ca paiul incearca sa-l opreasca. Este doar un pai mic. Raul nu este constient de el, nu schimba cu nimic vointa raului. Dar pentru pai, acest lucru are consecinte devastatoare. Viata sa este in joc. El pluteste, dar se si lupta si in cele din urma, va ajunge la aceeasi destinatie la care ar fi ajuns daca nu s-ar fi luptat. Cu toate acestea, pe masura ce se lupta, aceasta perioada de timp va fi plina de regrete, durere, conflict si anxietate.

Paiul de langa el s-a eliberat. El nu pluteste de-a curmezisul; el pluteste drept, in directia cursului raului – si crede ca il ajuta pe acesta sa curga. Paiul crede ca, din moment ce duce raul cu el, si acesta va ajunge in ocea. Iar raul nici nu are habar de ajutorul sau.

Toate acestea nu au importanta pentru rau, dar pentru paie, este o chestiune esentiala. Cel care duce raul cu el este foarte bucuros; danseaza de bucurie. Cel care se lupta cu el are o problema. Nu este decat despre perspective diferite: cel care are probleme este invins, cel care pluteste o data cu raul este castigator.

Un inidivid nu este capabil sa faca ceva care nu este in concordanta cu vointa intregului. Dar are libertatea de a lupta, iar prin lupta isi demonostreaza abilitatea de a-si face rau.

Sattre a spus ceva de mare valoare:”Omul este condamnat sa fie liber”. Omul este constrans, el este condamnat, el este blestemat sa fie liber. Totusi, omul isi poate folosi libertatea in doua moduri: impotriva vointei existentei si poarea crea un conflict. In acest caz, viata sa va fi chinuita si plina de durere, iar in cele din urma va cunoastre infrangerea.

Alt individ poate face din libertatea sa un obiect de capitulare in fata existentei – iar viata sa va fi una binecuvantata, va fi o viata a dansului si  a cantecului. Si care va fi rezultatul final? Nu va fi decat o victorie pentru el. Paiul care crede ca ajuta raul este menit sa aiba succes. Nu exista vreo modalitate de a-l infrange. Paiul care incearca sa opreasca cursul raului va fi infrant. Nu are nici un mijloc sa castige.

Asa ca este imposibil sa cunosti vointa existentei, dar este cu siguranta posibil sa fii una cu ea. Si, daca asa stau lucrurile, atunci vointa individului va disparea si nu va mai ramane decat vointa existentei.”

Osho

sursa