Tudor Mateescu

As vrea sa scriu acest articol atat de constient, incat la sfarsit sa pot spune ca am fost atent la fiecare tasta apasata si la fiecare sunet scos de tasta apasata. Dar, batutul tastelor mi-a intrat in sistem. Este ceva automat, “natural”.

Preiau de aici cele patru niveluri de invatare ale mintii.

• Incompetenta inconstienta: Faci ceva gresit, si nici macar nu stii ca o faci gresit.
• Incompetenta constienta: Faci ceva gresit, si realizezi ca ceea ce faci, faci gresit, dar inca nu ai rezolvat problema.
• Competenta constienta: Ai invatat calea cea buna pentru a actiona, si o faci corect cu atentie.
• Competenta inconstienta: Nu trebuie sa te mai gandesti la ceva, sau sa muncesti in a invata-o – o faci automat corect. Asta e perioada cand devii natural.

Prima oara cand am auzit de aceste niveluri eram foarte entuziasmat. “Oau, tot ce trebuie sa fac este sa ajung la competenta inconstienta”. Asa s-a intamplat, de exemplu, cu soferitul. Cand am condus prima oara eram atent la orice miscare o faceam si la orice masina din trafic. Bineinteles, totul mergea ca naiba! Eram la nivelul competenta constienta. Repetand am ajuns la nivelul competenta inconstienta.

Acest lucru s-ar traduce in “nu mai gandesc cand conduc“. Tot ce facem in viata “natural” poarta insigna de “nu mai gandesc”. Fac automat lucrul cutare. Nu stiu cum o fac, este ceva “natural”! Mai bine zis, inconstient.

Desi nu am urmat tipare definite de societate niciodata, pot spune sincer ca am trait 27 de ani in inconstienta. Sunt un om masina. Si, surpriza, esti un om masina! Ti-ai auzit vocea interioara si tonul vocii pana la aceasta fraza? Ai fost constient de faptul ca ochii tai citesc si vocea ta interioara repeta cuvintele pe care ochii tai ii citesc? Probabil ca nu.

In cautarile mele, am intalnit un maestru numit Gurdjieff care a avut un discipol pe nume Ouspensky. De la acesti doi oameni am inteles cel mai bine cat de masini suntem. Aveam un nor de informatii imens inainte de a intalni aceste invataturi, dar acum s-au concretizat cel mai clar.

Sa-ti relatez ce anume m-a marcat. Sistemul promovat de Gurdjieff este axat asupra urmatoarei teorii (foarte simple si logice) care spune ca omul are patru functii principale:

• functia instictiva (vaz, auz, simturi)
• functia emotiva
• functia intelectuala (gandirea)
• functia motorie (miscarea)

Sistemul mai spune, ca aceste functii au propria viata si actioneaza independent una fata de alta. Sau mai bine zis, inconstient fata de noi. De exemplu, tu mergi pe strada dar mintea ta se gandeste la evenimente trecute, imaginare sau viitoare. De aici rezulta ca esti un om masina. Mergi si nici nu stii ca mergi. Cand ai ajuns la locul unde trebuia sa ajungi, te poti intreba chiar mirat “cum naiba am ajuns aici?”. Acesta este doar un exemplu.

Aceste functii creaza de fapt patru eu-uri. Noi nu suntem “unul” ci suntem cel putin “patru eu-uri”. Sa-ti dau un exemplu care mi se intampla des. Decid ca vreau sa ma culc devreme pentru a ma trezi devreme. Clasic, nu? In 99% din cazuri mi se intampla sa nu ma culc devreme. De ce? Explicatia este ca eu-ul responsabil cu aplicarea deciziilor, nu s-a intalnit niciodata cu eu-ul responsabil de luarea deciziilor.

Acest concept exista si in NLP in tehnica numita “integrarea partilor“, doar ca acum pot sa zic ca inteleg mai bine ce sunt aceste parti. Aceste parti sunt Eu-uri cu propria viata care in 99% din cazuri nu se intalnesc niciodata. Tin minte, ca eram mic si eram socat, cum oamenii pot sa aiba dubla personalitate. Acesti oameni erau/sunt catalogati ca nebuni/schizofrenici.

Oau si noi avem cel putin patru personalitati in noi, cel putin! Fiecare functie la randul ei are cel putin trei caracteristici ale celorlate functii si tot asa.

Sa fim sinceri, niciodata nu suntem consecventi in actiuni, emotii, gandire.

Cel mai grav este ca nu suntem constienti de niciuna din aceste functii. Suntem precum un casetofon care reactioneaza cand butonul este apasat.

Tocmai citeam de un test efectuat pe curcani. Mama curca are instincte materne de protectie cand puii scot un anumit sunet. Daca puii nu scot acel sunet exista sansa sa fie chiar omorati. Testul a mers mai departe si intr-un dihor impaiat (inamic al curcii) s-a pus un casetofon care reproducea sunetul puilor. Cand banda rula si sunetul se auzea, mama curca avea grija de acel dihor impaiat ca de puii ei. Cand sunetul se oprea era foarte agresiva cu respectivul dihor.

Ai rade si probabil ai spune, “ce curca proasta!”. Problema este ca nu suntem deloc diferiti de curca. Non stop reactionam la butoanele externe care ne sunt apasate fie de altii, fie de una din functii (de exemplu imaginatia).

Experimentand pe mine, am ajuns la concluzia ca cel mai important lucru in viata este sa devii din ce in ce mai constient. Cand esti constient esti in prezent. Cand esti constient nimic nu este rau. Nu exista “fericire” si nu exista nici “rau”. Exista doar acum, o stare de calmitate continua. Un lac limpede si calm. Esti liber.

Este greu sa fii constient. Este al naibii de greu. Non stop suntem distrasi de altii si pe langa asta ne mai si place sa fim distrasi. Functionam pe pilot automat. O viata intreaga condusa de diferite eu-uri, toate pe pilot automat. Unde ne va duce oare o astfel de viata?

Inchei prin a completa cele patru functii de invatare, deoarce este imperios de necesar s-o introducem pe a cincea:

Competenta supraconstienta: aceasta este perioada cand devii supranatural! Nu reactionezi, ci actionezi ca un tot, ca unul! Esti spontan nu ca un animal ci ca un om in adevartul sens al cuvantului!