Tudor Mateescu
stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu
Sunt un mincinos. Traiesc intr-o minciuna pe care mi-au creat-o altii si o iau ca atare. Cred o teorie, o testez cu acea credinta, obtin niste rezultate modeste si “tadaaaa” am impresia ca stiu adevarul.
Acum cateva zile, am scris un post despre “26 de lucruri care nu-mi plac“. A vorbi despre ceea ce nu-ti place, in lumea dezvoltarii personale este aproape un sacrilegiu. Am invatat acest lucru din prima carte de NLP citita, unde spunea clar, ca daca vrei sa slabesti nu trebuie sa te gandesti ca “vreau sa nu mai fiu gras” ci “vreau sa arat bine”. Filme precum “The Secret” si altele tot abereaza asupra acestei legi. Dar adevarul este incomplet.
Formuleaza obiectivele la pozitiv, este teoria mult sustinuta. Am primit un comentariu la postul meu, care spunea urmatoarele:
“Mai importante decat lucrurile care nu iti plac sunt cele care iti plac, ce este bun si frumos produce fericirea nu lipsa evenimentelor neplacute.”
Toate bune si frumoase, pana am inceput sa reflectez asupra acestei teorii, in care, repet, credeam si eu… pana aseara.
M-am gandit la toate evenimentele in care am produs schimbari semnificative asupra mea. De exemplu, cand am slabit. Oare m-am gandit ca vreau sa arat bine si sa fiu slab? “Hell no!”
Orice schimbare semnificativa, am facut-o in momentul in care tensiunea era atat de mare, incat nu se mai putea suporta situatia. Orice schimbare pe care am facut-o, a fost rezultatul faptului ca am ajuns la fundul sacului.
Desi stiam acest lucru si am sustinut intotdeauna “du-te la fundul sacului” cat mai repede, inca ma minteam, cat de important este sa te gandesti la ce-ti place si ce vrei. Legea atractiei, nu?
Ei bine lucrurile nu stau chiar asa. Daca nu gusti din gunoi si nu te umpli de putregai si putoare, nu vei stii niciodata ce este mierea, laptele si parfumul!
Crezi ca cineva va face o schimbare in viata sa cand este multumit de viata? Crezi ca oamenii care se (com)plac in pielea lor, vor face o schimbare? Nu! Universul se schimba continuu, dar ei au impresia ca totul este in regula cu ei: “las ca merge si asa, nu este atat de rau”.
Schimbarea Apare Cand Durerea Este Insuportabila
Cel putin pentru mine asa stau lucrurile. De aceea, insist ca aceata tendinta (placere/neplacere) este subiectiva. Cu toate acestea, iata ce spune Richard Bandler despre studiile lui asupra schimbarii.
Richard, povesteste cum a dat intr-o zi un anunt intr-un ziar, in care spunea ca vrea sa cunoasca oameni care au rezolvat problema X. Au raspuns la anunt cateva persoane care si-au rezolvat diferite probleme. Iata ce i-a spus majoritatea lui Richard: “Domnule, aveam problema asta de ani si ani de zile. Intr-o zi n-am mai suportat! Si am zis fuck it! Mi-a ajuns! M-am saturat! Nu mai suport! Si uite asa mi-a disparut problema…”
Acum exista doua variante. In viata ta poti sa nu ajungi niciodata la fundul sacului. Poti sa te concentrezi si sa te amagesti tot timpul. Iti mai iei un concediu, mai pleci intr-o vacanta, mai schimbi relatiile, mananci mai mult, mai faci excese de diferite substante si tot asa. Lucrurile sunt caldute, merg.
A doua varianta este, sa realizezi o data ce vrei si ce nu vrei. Sa-ti schitezi clar ambele idei si sa faci sa te arda atat de tare ce nu vrei, incat sa o iei la goana spre ce vrei!
Trecerea dintr-o extrema in alta se face foarte usor. Daca stai la mijloc, la caldut, in cercul de confort vei ramane pe veci blocat acolo.
Cum Se Poate Provoca Durerea Schimbarii
Problema cea mai mare, este ca durerile vietii noastre vin in doze mici. Niciodata nu iei o doza prea mare, incat sa te saturi si sa zici “gata, pana aici!”.
Durerea se poate provoca doar prin constientizarea situatiei in care esti si ai fost. De exemplu, poti sa faci o lista cu tot ce te doare “putin cate putin” in viata. Construieste aceasta lista si pe urma citeste-o. Aceasta este o metoda mentala, folosita si in diverse tipare de hipnoza din NLP, cand toata durerea este condensata intr-un moment si pe urma se ofera calea de iesire. Abia pe urma, alergi cu tot sufletul spre ce-ti place!
Cealalta metoda (mai daunataore si mai inutila) este sa te arunci fizic si psihic in valtoarea durerii. Sa duci lucrurile la extrem si sa risti la maxim. Acesta este stilul meu, nu stiu daca este bun sau rau. Problema in aceasta metoda este ca-ti poti frange gatul. Dar hei, cel mai sigur loc de pe pamant este mormantul, asa ca ce sa-i faci?



August 17th, 2010 at 3:55 pm
Salut Tudor,
Interesant, palpitant, motivant si frumos subiect ai abordat tu aici
felicitari! Eu cred ca ai dreptate in ceea ce spui ca oricat de frumos ar fi the carot tot mai repede fugi de ‘the stick’ sa nu te bata decat inspre ‘the carot’ sa simti o placere unei muscaturi
). Oricat de proactiv m-as crede trebuie sa recunosc ca niciodata nu am realizat ceva gandindu-ma la cat de frumos va fi fiindca pentru mine starea de bine e ceva aproape default si nu e conditionata de intr-o mare masura de mediu si de ‘durerile’ care apar (sa nu exagerez totusi ca si eu sunt om). O metoda ce pentru mine s-a dovedit eficienta la nivelul unei motivari puternice este una a lui Tony R. pe care el o numeste ‘rocking chare’(usor neinspirat nume daca ma intrebi pe mine
) ). Iata ce zice metoda asta asa pe scurt: daca ai ceva ce ai vrea sa schimbi imaginezata pe un balansoar si fa mai multe calatorii in timp: prima este cea dureroasa imagineazati cum va fi viata peste 6 luni, 1 an, 2 ani, 5 ani, 10, 20 ani daca nu vei cimba ce iti doresti si cum te-ar afecta asta emotional, cat de multa durere ai simti amplificand sentimentele astfel incat sa simti o durere atat de puternica incat sa nu mai existe decat solutia schimbarii. Cea de-a doua calatorie in timp este similara numai ca acum te gandesti la cum ar fi daca ai schimba lucrul asta amplificand de asemenea sentimentele si aici. Pentru mine a functionat destul de bine insa fiecare om are doza lui de unicitate asa ca nu pot garanta ca va functiona si pentru altii. Sper sa ti se para utila interventia mea, e doar o parere
Succese dese si alese !
Catalin