Tudor Mateescu Blog

Rugaciunea Vamesului este aceasta: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. (Luca 18,13)

Aceasta rugaciune ne-a dat-o Domnul nostru Iisus Hristos in pilda vamesului si fariseului. O rugaciune simpla din cinci cuvinte. Care este inaintemergatoare cuvintelor spuse de Apostolul Pavel: “Dar in Biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina.”

Cinci cuvinte, nu rugaciuni lungi care sunt doar vorbe. Rugaciunea, stare de comuniune cu Dumnezeu. Oare cand omul care se intalneste cu un prieten, si trancane intr-una despre ce doreste sau despre una si alta, se afla in comuniune cu prietenul sau? Probabil se afla in comuniune doar grijile sale, doar cu demonii sai, nebagand in seama si pe aproapele sau.

Daca numaram cuvintele acestei rugaciuni, observam ca are cinci cuvinte. Cinci cuvinte de Duh Dumnezeiesc, care rostite cu smerenie te inalta. De asemenea, aceste cinci cuvinte simple si atat de smerite pot fi usor nebagate in seama si aruncate la gunoi.

Dumnezeu, mila, pacatos ce este mare lucru in aceste cuvinte? De ce sa nu rezumam la trei cuvinte rugaciunea? De ce cinci? De ce “fii” si “mie”? Adica iar cer, doar pentru mine mila ca un egoist? De ce Dumnezeule si nu Doamne si nu Dumnezeu?

Dumnezeule, ce duh poate sa aiba acest cuvant. Cum iti strigi persoana iubita in care ti-ai pus toata nadejdea? Nu o strigi domnu domnu Alexandru sau domnu Mihai sau Tudor. Nu. Strigi din inima infranta si smerita Alexandre! Mihaie! Tudore! Un imperativ, o familiaritate imbracata de o smerita nadejde dar si de teama. Imperativ care subliniaza ca in tine imi pun toata baza. Podurile mi le-am taiat, sufletul meu atarna doar de tine Dumnezeule! In mainile tale sunt eu tot.

Fii – Dumnezeule, fii acum si aici milostiv cu mine. Nu maine, nu in viitor ci acum. Mila ta sa fie existentiala, prezenta, simtita. Comporta-Te cu mine cu mila. Sunt in fata Ta. Deci fii milostiv mie. Acest cuvant fii, aduce duhul prezentei, te duce in fata lui Dumnezeu. Esti acolo, vorbesti cu Treimea slavita in trei ipostasuri si unita in Dumnezeu, nu cu o energie fara minte. Energiei fara minte, nu trebuie sa-i spui nimic, dar cu Dumnezeu comunici, te unesti si te impartasesti cu El prin aceste cuvinte, fiind fata in fata.

Milostiv – Doamne, eu am nevoie de mila. Ca dupa dreptate deja sunt osandit. Imi vad pacatele, mi s-au deschis ochii, si-mi vad firea intinata de propria-mi voie. Doamne, nu dupa dreptate sa ma judeci, ci dupa mila ta sa ma mantuiesti. Pentru ca dupa dreptate, nici un om nu se poate mantui. Omul nu se poate mantui singur, ci doar Dumnezeu, de voieste ii da haina cea de nunta si ii schimba hainele ponosite.

Mie – O! Doamne, ce judecata stramba arunc asupra acestui mie. Adica cum, Mantuitorul ma invata sa fiu egoist si sa nu ma gandesc si la ceilalti oameni? De ce vamesul incarcat de pacat daca vrea sa se pocaiasca zice mie? De ce nu zice noua? Dar cum zice Psalmistul David, adevarul ai iubit si cele nearatate si ascunse mi le-ai descoperit mie. Pentru ca cine va cauta, va gasi, cine va bate, i se va deschide, cine va cere, i se va da. Da-mi mie Dumnezeule mila, pentru ca eu sunt mai prejos decat toti. In comparatie cu mine ceilalti sunt sfinti si drepti. Dar eu sunt cel mai pacatos si nu pot sa am pretentiile dreptilor. Eu Doamne sunt cel care ti-a gresit. Cum sa-i trag pe ceilalti in groapa cu mine si sa-i numesc pacatosi? Cum, cand pacatele mele sunt mai mari ca ale lor? Si ei sunt sfinti in privirea mea? Deci mie Dumnezeule, da-mi mila ca dreptii tai au parte de daruri neimaginabile.

Pacatosului – cuvant ce intareste mai mult cuvantul Mie. Cuvant ce se leaga de cuvantul mie, ca o molecula de alta molecula, formand o structura de sine statoare. De fapt, cum se leaga toate aceste cuvinte de aur, ale acestei rugaciuni. Eu sunt pacatosul, eu sunt mai prejos decat toti. Eu imi vad pacatele si ma sperii de ce vad. Desavarsirea sfintilor este vederea propriilor pacate si nu paiul din ochiul aproapelui.

Cui i se iarta mai mult, va iubi mai mult. Cine se va smeri se va inalta. Cum poate deci fariseul, care traieste ipocrit, sa nu huleasca? Eu fariseul nu am inima infranta si smerita ca vamesul, sunt ca talharul rau de pe cruce si nu pot striga din toata fiinta mea ca vamesul: Dumnezeule,  fii milostiv mie, pacatosului.