Tudor Mateescu

S-a intamplat sa am de curand o discutie pe tema, este viata lui/ei, este viata mea.

Am urmatoarea opinie despre viata mea:

Viata noastra ne-o dirijam dupa valori si comportamente copiate. Acest lucru se intampla inconstient si se va intampla asa in continuare pana cand vom putea, spune stop si sa ne intrebam: “dar chiar asa vreau sa fiu, asta sunt eu?”

“Viata mea!” este o credinta limitativa (in contextul dat).. nu exista viata noastra. Fiecare ne lasam infulentati de idei, de oameni si de tot ce vedem, auzim si simtim.. este o rebeliune adolescentina care ia nastere (este copiata) tot din mediul in care traiesti.

Se manifesta atunci cand doua medii sociale si de influenta se ciocnesc. Cum a zis Dale Carnegie, oamenii nu trebuie invatati, ci trebuie sa creada, ca au descoperit singuri, deoarce in fiecare geniu ne intalnim ideile inca neexprimate.

Aceasta “revolta” apare atunci cand persuasinea, unuia din medii da gres.. cel care influenteaza, devenind parinte autoritar si subiectul victima rebela, gasindu-si scapare si blandete in cei care “ii lasa viata in pace, deoarce e a mea” ironic viata ta nefiind a ta nici atunci.