Tudor Mateescu
stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu
Dintr-un unghi poate mai diabolic.
Sacrificiul, ce cuvant dramatic, miscator. Este fantastic. Lumea s-a construit din sacrificii. Marile iubiri presupun sacrificii. Dar oare ce este mai greu? Sa te sacrifici sau sa fii persoana pentru care s-a realizat sacrificiul?
Tot timpul cel plans a fost cel care s-a sacrificat. Priviti-l, ridicatii statuie s-a sacrificat pentru binele nostru, s-a sacrificat pentru binele tau… nu trebuie sa-l dezamagim. Oare nu e mai greu sa duci povara primirii sacrificiului? Acum nu mai poti calca stramb, nu-ti mai poti schimba optica, nu-ti poti cauta alta iubire, nu poti alege alta religie.. de ce? Pentru ca cineva s-a sacrificat pentru tine.
Povara primirii sacrificiul este mai grea decat sacrificiul in sine. Cine se sacrifica o face dintr-un interes (nobil, personal, etc) si o face o singura data pe cand cine ridica “belsugul†il ridica o singura data cu o obligatie interminabila.
S-a mai cautat si:
despre sacrificiu, ce este sacrificiul, sacrificiul de sine, ce e sacrificiul, ce este sacrificiul? 342 viewsDin familie
Despre MoralitateBest Of!
Osho despre Gelozie si Invidie
Despre Site-ul de Nisa
Marketing Pe Net
April 25th, 2008 at 6:44 pm
[...] scris despre minune si am scris si despre sacrificiu, acum cu ocazia Pastelui imi impartasesc opinia despre [...]
May 9th, 2008 at 11:00 am
hm, am impresia ca faci o confuzie intre “ideal” si persoana.
distorsiunea apare in al doilea paragraf cand zici:
- s-a sacrificat pentru binele tau
apoi la sfarsit zici:
-cineva s-a sacrificat pentru tine
e o diferenta.
de fapt, cum vine aia : a te sacrifica pt “cineva”.
asta nu e un scop.
cugeta.
May 10th, 2008 at 3:51 am
trebuie sa ai un scop pentru a te sacrifica?
May 10th, 2008 at 7:58 am
hai sa vedem
daca esti de parere ca NU tre sa ai un scop, explicami expresia “a te sacrifica pentru”
daca spui ca este o expresie incorecta, sunt de acord cu tine, si mai mult, articolu de mai sus e “in aer” pentru ca dispare “povara sacrificiului”
daca esti de parere ca tre sa ai un scop, nu mai scriai intrebarea.
daca doresti sa intram in detalii, keyword-urile sunt: nevroza, suferita surogat, auto-vinovatie, comert cu sentimente.
Cosider absurd ca cineva sa “se sacrifice” si apoi sa-ti scoata ochii cu asta.
Sau sa-ti fie scosi ochii cu asta. Sau mai rau, sa ti-i scoti singur.
Sper ca esti de acord…
PS. da, ai un scop cand te sacrifici, dar nu iti apartine.=binele altuia= actiune dezinteresata = nu e in interes personal.
PS2: nu lua cuvintele ca atare, sunt doar nuante… ne putem invarti nesfarsit in jurul semanticii
May 10th, 2008 at 10:45 am
intrebarea este pentru a afla ce crezi tu, nu ce cred eu.
si corect, scopul este absurd pentru ca atunci cand “te sacrifici” o faci in primul rand pentru binele tau, pentru interesul tau. nu exista sacrificiu, sau mai bine zis, actiune pe aceasta lume dezinteresata.
sa detaliem un pic: atunci cand un om alege intotdeauana face cea mai buna alegere pentru sine. daca sacrificiul i-ar produce o insatisfactie mai mare decat satisfactia si rezultatul asteptat, atunci nu ar face-o si cand spun asta sacrificiul poate include inclusiv moartea, rastignirea etc
sacrificiul pur e cel savarsit fara nici un scop. sa iau un exemplu concret.
ai dat vreodata bani la cersetori? iar daca zici nu, atunci stii oameni care au dat vreodata bani la cersetori? (posibil) ai observat ca nu dau la fiecare cersetor care-l intalnesc pe strada ci doar la unii? de ce intr-u caz (pentru unii) sacrifica bani si in altul nu (pentru toti)?
pur si simplu nu obtin aceeasi satisfactie cand dau bani, chiar daca gestul initial poate fi considerat dezinteresat. banii aceea le cumpara satisfactia, starea de bine, starea de “oameni buni”.
ps. articolul poate sa sara in aer ca nu-l consider adevarul absolut ci doar un punct de vedere, sunt dispus sa-l sacrific pentru adevarul suprem care in subiectivitatea tuturor sa devina obiectivitate universala
May 10th, 2008 at 12:04 pm
hahaha , true indeed
November 22nd, 2011 at 9:57 pm
„Morala este renunţarea la voinţa de a fi.”
definiţie de Friedrich Nietzsche