Tudor Mateescu

Intotdeauna omul si-a dorit sa disece minunea, sa-i faca autopsia, sa-i gaseasca organele si matele. In momentul cand un lucru catalogat “minune” a fost explicat acesta a devenit ordinar.
Intotdeauna m-a uimit dorinta omenirii, sau a unor oameni, sa “striveasca corola de minuni a lumii”. Atractia lor spre lucrurile ordinare, spre evenimentele mecanice, chimice si fizice. Pentru ca, oare cum se poate ca un lucru explicabil sa mai poarte aura minunii?

Daca s-ar gasi o formula matematica, sau un aparat care sa invie din morti precum Iisus automat minunea invierii va fi anulata. De ce? Pentru ca este explicabila.

Minunea in mintea umana este sinonim cu inexplicabil, suprauman.

Alta caracteristica a minunii este ca minunea este divina si buna. Nimeni nu va considera ceva diabolic ca minune chiar daca acel eveniment ar fi inexplicabil.

Bomba atomica desi un mister pentru majoritate, deci inexplicabila nu este considerata nici minune nici ceva diabolic, nefiind perceputa ca supranaturala. Este ceva simplu, Einstein a descoperit si a explicat.

Coincindentele benefice intra tot la minuni. Dorintele arzatoare care se implinesc capata si ele coroana de minune. Gandirea cauza-efect este un nonsens in lumea minunii.

Minunea trebuie sa fie imateriala, neanta si totusi infaptuitoare.

Interesant este ca rugaciunea, iubirea, ingerii, energia chi si alte forme de denumire a celor nevazute si bune nu exclud pecetea minunii. Atata timp cat oamenii le percep precum cauze divine aceste cauze nu intra in randul celor umane, deci in randul celor care pot sa anuleze o minune. De ce? Poate pentru ca indeplinesc conditia inexplicabilitatii.

Non-cauza trebuie sa fie cauza minunii.

Personal, consider ca o cauza, de orice natura ar fi perceputa, nu trebuie sa anuleze si sa arunce la gunoi eticheta regala de minune. De ce facem acest lucru?
Nu stiu, poate pentru ca uitam sa ne minunam.