Tudor Mateescu

Cuvintele sunt unelte foarte importante pe care le folosim aproape clipa de clipa. Oare cata atentie oferim acestor unelte? De exemplu cand batem un cui stim ca trebuie sa folosim un ciocan dar cand vrem sa insamantam o idee, cand vrem sa ne facem intelesi oare stim ce fel de unelte sa folosim?

De fiecare data ne vorbim. Ai fost vreodata atent sa vezi ce cuvinte iti rasar din minte cand iti vorbesti? Sunt ciocane sau mangaieri? Sunt incurajari sau sabotari? Daca atunci cand bati un cui stii sa alegi unealta corecta si nu incerci sa-l bati cu pumnul, de ce nu ai face acelasi lucru si cu insiruirile de litere (cuvintele) pe care le folosesti?

Cuvantul credinta, cuvantul cred si actul de a crede. Ce diferenta intre act si cuvant.

Tot timpul am fost indoielnic si am avut o retinere cand am zis cred. Forma ezitarii mi s-a deslusit cand am citit pe Osho zicand ca nu trebuie sa credem ci sa fim convinsi. Diferenta intre a crede si a fi convins. Daca l-as intreba pe un preot ar zice ca nu este asa ci trebuie sa cred cu adevarat. De cate ori nu ai auzit expresia “sa crezi cu adevarat”?

De cate ori nu ti-ai zis trebuie sa cred cu adevarat, cred cu tarie, cred dar nu in totalitate. Precum se observa cuvantul cred, sufera de grade, in care gradul cel mai mic este cred dar totusi ma indoiesc si gradul cel mai mare este cred cu adevarat.

Pe de alta parte daca iei cuvantul indoiala o sa observi ca nu are grade.
Indoiala este sigura. Cand esti indoit esti convins ca esti indoit, ca ceva te retine si te indoiesti. Nu exista sunt indoit cu adevarat sau sunt indoit cu tarie. Indoiala este convingatoare, indoiala este oglinda convingerii. Cand esti indoit esti convins de acest fapt. Niciodata nu vei zice sunt intreit, sunt impatrit ci sunt indoit.

Cuvantul convingere nu are grade. Este suprem, exista intotdeauna, este pur, clar si ofera contur (ofera forma). ”Convingere” niciodata nu poate fi indoit, atunci cand va fi indoit va deveni “cred”. Deci niciodata, “convingere” nu va putea sa existe in alt univers decat cel al convingerii, nu? Iisus nu a crezut ca va merge pe apa, era convins de acest fapt.

Cu ce ne ajuta aceasta viziune? Ne ajuta foarte mult. Putem spune o data pentru totdeauna, sunt sigur ca sunt nesigur, deci am convingerea ca stiu ce este convingerea si o pot trai si in alte aspecte ale vietii mele. Concret aceasta dihotomie te poate ajuta sa aflii unde te pozitionezi. Nu exista cale de mijloc! Daca crezi un pic sau mult poti sa incepi sa-ti dai seama ca esti indoit. De aici poti incepe sa traiesti convingerea indoielii sau poti alege sa ramai la stadiul de “cred”, pentru a ramane undeva suspendat si agatat intr-o iluzie, ca o musca intr-o panza de paianjen (da din aripi, crede ca zboara dar in realitate sta pe loc).

Crede si nu vei trai nici indoiala si nici convingerea. Indoieste-te, fi sigur de indoiala si vei incepe sa te apropii de convingere cu pasi de urias.