Tudor Mateescu

O luminita sclipea in atmosfera selecta a unui PUB cu nume select. Si da, ii spun PUB (a se citi PAB) pentru ca n-am cum sa-i spun bar. Doar nu ma duc in bar, ma duc in PUB. Acest PUB avea o denumire in limba engleza, ofcors.

Ma uitam spre el. Da, dinspre el venea acea luminita. De fapt era o oglindire a lumanarii care palpaia lent in camera. Cum el gesticula in sus si jos, lumina lumanarii se reflecta in mici sclipiri. Ochii mei il urmareau. Da, il urmaream… pe el (nu o ea). Avea un pulover negru, elegant. Pe sub pulover iesea gulerul si manecile lucioase ale unei camasi de calitate. Mobile Phone-ul stilat ii era pus pe masa frumos alaturi de altele la fel de stilate si cu bun gust.

Toata atmosfera radia a bun gust. Sclipiri, lumanari, fete frumoase care te serveau. Ca doar, frumoasa este o fata, care ti-o imaginezi in genunchi cum o vezi. Parfumurile iti inundau narile si simturile.

El era acolo. Avea niste degete sprintene. Le urmaream fascinat. Sareau de colo colo, din sos de pizza, sunca si grasimi in papanasi mari acoperiti cu smantana si dulceata. La mana avea doua bratari de aur din care una masiva si una cu silicon. Avea o fata rotunda usor nebarbierita. O voce subtire si pitigaita. Ochii mici priveau inteligent. Cel putin aceasta le era intentia.

Glumele pline de intelepciune se lasau asteptate si nespuse. Cum? Pai sa te invat. Te lasi aplecat pe o parte, preferabil pe cot. Astfel vei crea automat o distanta ce impune respect. Foarte indicat ar fi sa vii si cu cealalta mana in fata sprijind-o de masa agresiv spre persoana careia i te adresezi. Acum, pentru a avea o pozitie completa, trebuie sa-ti umfli pieptul tragand aer in tine, uitandu-te in jos spre celalalt. De efect ar fi, daca ai bratara, sa ti-o scuturi usor la incheietura si sa spui scurt: “Stii ce ti-as zice acum dar ma abtin…”. Te intorci pe urma rapid, zambind, stiind ca toti stiu ce inteligent esti tu si-ti vezi de treaba. Da, acesta este modelul glumelor intelepte dar nespuse din compasiune… pentru tine.

Se bea apa si cola cu lamaie.

Restul erau la fel de stilati, mai mult sau mai putin. Hainele scumpe, esartfele pline de parfum si glumele. Ce glume, ce ne mai distram. Dar cel mai frumos era modul de adresare. De ce era frumos? Pentru ca nu mi l-am imaginat pana acum. Cum putea sa fie? Precum glumele nespuse – jignitor, arogant si mandru. De ce? Pentru a ne dovedi importanta.

Aceasta era atmosfera de bun gust a tinerilor cu statut. Sper sa te mire de ce am zis statut. Daca nu, go check yourself . De ce spun asta? In societatea noastra, statut inseamna cat de mult ai in bani si functii. Toti acced spre o denumire de Manager, Brand Manager, Finance Manager, [pune aici ce vrei] Marketing, CEO si bineinteles money. Asta-i tot cu statutul. Daca-l ai, poti sa fii important, poti sa spui “glume bune” si sa ai autoritate. Foarte putini acced spre valori solide precum: intelepciune, libertate, modestie si multe altele.

…

Dialogul, in afara de poante, era ce vor sa se faca cand vor fi mari (termina facultatea)… vezi mai sus ca deja le-am enumerat.

In concluzie, desi se discuta, el nu prea participa. Era prea important. Isi permitea sa mai intervina sporadic, renuntand la papanasi si uleiuri. Aceasta a fost seara mea selecta.

PS. daca inca nu stii ce era luminita aceea, iti spun… un ghiul de aur.