Tudor Mateescu

De aceasta data o analiza serioasa despre autoritate

Am scris aceasta metafora de cum suntem programati de mici, de catre societate, sa ajungem cineva.

Acest “cineva” este legat in principal de autoritate. Va reamintesc legea nr 9 (chiar o lege nebuna) care spune ca avem tendinta sa ascultam si sa dam crezare unei autoritati.

Intrebarea care se pune este “cum recunoastem autoritatea?” Ce ne spune noua ca o persoana are autoritate si trebuie sa ascultam de ea?

S-a intamplat sa am de curand o discutie pe tema, este viata lui/ei, este viata mea.

Am urmatoarea opinie despre viata mea:

Viata noastra ne-o dirijam dupa valori si comportamente copiate. Acest lucru se intampla inconstient si se va intampla asa in continuare pana cand vom putea, spune stop si sa ne intrebam: “dar chiar asa vreau sa fiu, asta sunt eu?”

“Viata mea!” este o credinta limitativa (in contextul dat).. nu exista viata noastra. Fiecare ne lasam infulentati de idei, de oameni si de tot ce vedem, auzim si simtim.. este o rebeliune adolescentina care ia nastere (este copiata) tot din mediul in care traiesti.