Tudor Mateescu

Am scris mai de mult despre ce parere am in privinta sarbatorilor de iarna.

Intr-adevar atunci bajbaiam prin intuneric aducand argumente logice in privinta ipocriziei acestor sarbatori. Dar iata anul acesta am trait o transformare. Daca atunci inca imi mai pasa ce fac de Revelion si ce cadouri iau sau primesc sau daca Craciunul este despre cadouri sau nasterea lui Iisus, acum stiu cu toata fiinta ca nu conteaza si traiesc sentimentul libertatii.

Imi aduc aminte cum ani la randul imi puneam problema “ce fac de revelion?”. Aceasta problema atat de apasatoare si dureroasa (daca nu aveai ce face de revelion) s-a nascut la inceputul adolescentei.

Tin minte cand eram mic ca ma cufundam in frunzele de toamna.
Frunzele de toamna moarte, colorate, rasunatoare in fosnete si parfumate. Ma cufundam in gramada de frunze stransa de femeia de serviciu “comunista”. Bineinteles ca acea gramada era mare, pentru ca munca era lejera. Toti isi atingeau norma la 2 luni poate, deci aveau timp frunzele uscate de toamna in culori aramii sa se stranga.

Acum merg pe strada, ma uit in fata blocului si caut o movila de frunze. Din pacate nu vad nici una. Toamna este curata in Bucuresti. Bucurestiul nu are frunze si orice gramada este repede maturata.

Cu un bisturiu ar spune unii ca este posibil si de obicei asta facem. Folosim bisturie pentru a atinge inima si pentru a-l diseca pe celalat. Bisturiele sunt vorbele noastre.

Initial ma gandeam sa folosesc un titlu precum: cum sa-i motivezi pe oameni. Dar cuvantul motivare este atat de uzitat, atat de folosit incat este bun de aruncat la gunoi. Si de ce este bun de aruncat la gunoi? Pentru ca toate tehnicile legate de motivatie sunt niste masti, niste falsuri. Toata cunoasterea ta despre motivatie nu te face decat sa fii un mai mare fals.

Imi este si sila sa includ acest video care circula pe twitter si care este catalog “genial”, dar iata ca o fac pentru a vedea despre ce este vorba.

Pe scurt, cei de la bestjobs.ro, prin nu stiu ce creier “genial” au facut o campanie de gurilla marketing, oferind tricouri oamenilor cu joburi mizerabile – cum se exprima chiar ei, “lousy jobs“.

Societatea si ierarhia ma scarbesc de cand m-am mai desteptat si mi-am dat seama ca este o prostie si este propria ta mizerie sufleteasca sa cataloghezi si sa judeci pe altii.

Iata un video de 10 minute despre invidia ca mecanism al societatii, despre succes si esec.
Ma bucur ca regasesc in cuvintele lui Osho ideea mea despre faptul ca suntem niste hamsteri intr-o roata si nu urcam nici o scara ierarhica.

Enjoy!

Am vorbit intr-un articol anterior despre perseverenta si munca si daca ele chiar sunt cheia reusitei. Concluzia mea este ca aceasta teorie desi da roade este precum tigara care te face cool. Este o credinta limitatoare si non-utila.

Pentru a exemplifica mai clar vreau sa-ti imaginezi un hamster intr-o roata cu trepte. Acum ofera acestor trepte o culoare. Rosu pentru punctul de pornire si alb pentru succes. Albul este sus si pe rosu sta hamsterul nostru. Intre aceste trepte exista diferite culori: negru, galben, verde, violet, roz, etc.

“Arbeit macht frei”

Andrei a scris un articol laudat de mase. Articolul trateaza si expune viata sa antreprenoriala in cifre. Si ca orice om care reuseste ceva sunt multe cifre.

Andrei spre finalul articolului concluzioneaza:

” Daca aveti vreo secunda impresia ca o sa reusiti de unii singuri, fara o echipa, aveti o problema mult mai mare decat ego-ul vostru supradimensionat. Oricat de buni ati fi, sunteti prea slabi ca sa reusiti de unii singuri.

M-am trezit spunand aceasta fraza magica intr-un dialog pe twitter. Este o fraza extraordinara. Nu a dat gres niciodata in istorie si nici nu cred ca va da gres in urmatoarele secole. Dar la un moment dat va da gres. De ce?

Va da gres pentru ca de fiecare data stiinta s-a contrazis. Pentru ca de fiecare data a fost “demonstrat stiintific” ca se poate si altcumva. Ironia este ca de fiecare data cand stiinta a demonstrat ceva nimeni nu s-a indoit. Stiinta a demonstrat ca pamantul este centrul universului, ca este plat, ca este rotund, ca cea mai mica particula din univers este atomul, electronul, protonul si asa mai departe.

Cuvintele sunt unelte foarte importante pe care le folosim aproape clipa de clipa. Oare cata atentie oferim acestor unelte? De exemplu cand batem un cui stim ca trebuie sa folosim un ciocan dar cand vrem sa insamantam o idee, cand vrem sa ne facem intelesi oare stim ce fel de unelte sa folosim?

De fiecare data ne vorbim. Ai fost vreodata atent sa vezi ce cuvinte iti rasar din minte cand iti vorbesti? Sunt ciocane sau mangaieri? Sunt incurajari sau sabotari? Daca atunci cand bati un cui stii sa alegi unealta corecta si nu incerci sa-l bati cu pumnul, de ce nu ai face acelasi lucru si cu insiruirile de litere (cuvintele) pe care le folosesti?

Lucrez de ceva vreme la o nuvela sau roman. Habar n-am ce va fi. Iata un mic draft despre ce am scris. Daca tot vine primavara sa vorbim de albinute.

- Sah zise batranul Petru si muta Regina…

Partida
Era o zi insorita de sfarsit de primavara. Catunul nostru purta numele de Braul Calului. Niciodata n-am inteles ce inspiratie au avut stramosii nostri de au ales acest nume pentru aceasta asezare.

O vale delurita stropita din capul de Nord de un parau de munte, care o cotea dupa cativa kilometri brusc si drept spre Vest, curgand parca paralel cu ecuatorul, ca pe urma sa-si urmeze drumul dupa voia Domnului.