Tudor Mateescu

Omul planuieste, Dumnezeu rade este un proverb evreiesc pe care l-am auzit prima oara la Dan Pena.

Adevarul este ca am avut la dispozitie cel putin un an daca nu chiar doi sa-l invat si sa-l inteleg.

Am planuit, am calculat si am creat un imperiu pe baza unor planuri dar Dumnezeu a ras. Acest proverb sau mai bine zis aceasta lege a universului nu este deloc in contradictie cu bine cunoscuta lege a atractiei si cu obiceiul de a-ti stabili si atinge obiective.

Aceasta lege trebuie inteleasa prin prisma detasarii, bucuriei si celebrarii vietii.

Am scris mai de mult despre ce parere am in privinta sarbatorilor de iarna.

Intr-adevar atunci bajbaiam prin intuneric aducand argumente logice in privinta ipocriziei acestor sarbatori. Dar iata anul acesta am trait o transformare. Daca atunci inca imi mai pasa ce fac de Revelion si ce cadouri iau sau primesc sau daca Craciunul este despre cadouri sau nasterea lui Iisus, acum stiu cu toata fiinta ca nu conteaza si traiesc sentimentul libertatii.

Imi aduc aminte cum ani la randul imi puneam problema “ce fac de revelion?”. Aceasta problema atat de apasatoare si dureroasa (daca nu aveai ce face de revelion) s-a nascut la inceputul adolescentei.

Tin minte cand eram mic ca ma cufundam in frunzele de toamna.
Frunzele de toamna moarte, colorate, rasunatoare in fosnete si parfumate. Ma cufundam in gramada de frunze stransa de femeia de serviciu “comunista”. Bineinteles ca acea gramada era mare, pentru ca munca era lejera. Toti isi atingeau norma la 2 luni poate, deci aveau timp frunzele uscate de toamna in culori aramii sa se stranga.

Acum merg pe strada, ma uit in fata blocului si caut o movila de frunze. Din pacate nu vad nici una. Toamna este curata in Bucuresti. Bucurestiul nu are frunze si orice gramada este repede maturata.

Un cover Metallica – nothing else matters cantat la pian. Asculta.

Cu un bisturiu ar spune unii ca este posibil si de obicei asta facem. Folosim bisturie pentru a atinge inima si pentru a-l diseca pe celalat. Bisturiele sunt vorbele noastre.

Initial ma gandeam sa folosesc un titlu precum: cum sa-i motivezi pe oameni. Dar cuvantul motivare este atat de uzitat, atat de folosit incat este bun de aruncat la gunoi. Si de ce este bun de aruncat la gunoi? Pentru ca toate tehnicile legate de motivatie sunt niste masti, niste falsuri. Toata cunoasterea ta despre motivatie nu te face decat sa fii un mai mare fals.

M-am angajat mai de mult sa nu mai accept jumatati de masura. Oameni de onoare cu jumatate de onoare, management eficient dar pe jumatate eficient. Dialog civilizat dar pe jumatate civilizat.

Oameni care-i jignesc pe alti oameni, oameni care nu stiu sa ofere feedback, oameni needucati, analfabeti si care traiesc intr-o mediocritate continua.

Intr-adevar aceasta este societatea noastra, mai ales cea romaneasca – unde civilizatia si bunul simt sunt antichitati.

Iata, azi am placuta surpriza sa citesc pe blogul seo-romania.ro, un articol in care o anume Adela (un noname), de care nu stim absolut nimic si nu a auzit nici un vierme de ea, ne da lectii de copywriting, catalogand sfaturile mele ca mega cretinatati.

Imi este si sila sa includ acest video care circula pe twitter si care este catalog “genial”, dar iata ca o fac pentru a vedea despre ce este vorba.

Pe scurt, cei de la bestjobs.ro, prin nu stiu ce creier “genial” au facut o campanie de gurilla marketing, oferind tricouri oamenilor cu joburi mizerabile – cum se exprima chiar ei, “lousy jobs“.

Societatea si ierarhia ma scarbesc de cand m-am mai desteptat si mi-am dat seama ca este o prostie si este propria ta mizerie sufleteasca sa cataloghezi si sa judeci pe altii.

Iata un video de 10 minute despre invidia ca mecanism al societatii, despre succes si esec.
Ma bucur ca regasesc in cuvintele lui Osho ideea mea despre faptul ca suntem niste hamsteri intr-o roata si nu urcam nici o scara ierarhica.

Enjoy!

O super melodie, o super formatie.