“Ora 9 dimineata este cu certitudine cea mai brutala si mai temuta dintre toate orele ce alcatuiesc ziua lenesului, fiindca este cea la care cineva, undeva, hotaraste ca trebuie sa inceapa munca. Cu putin inate de ora 9.00 autobuzele, trenurile, tramvaile si strazile gem de truditori cu chipuri sumbre care se deplaseaza dintr-o parte a orasului in alta. Lifturile suspina sub greutatea directorilor executivi cu blugi masura mare, functionarele machiate din belsug tocane pe tocuri prin anticamere, imigranti recenti ajusi, cu casti pe cap, sosesc pe santierele de constructii, comisionarii apar cu cafele, vanzatorii asteapta in fata magazinelor sosrirea sefului cu cheile, scarile rulante ne duc din lumea subterana lipsita de aer si ne depun in birouri la fel de nearisite. Citim ziarele si ne cutremuram. Avem o slujba. O slujba! Recompensa primita dupa ani si ani de educatie! Am muncit mult in tinerte, ca sa muncim si mai abitir ca adulti. O slujba! Telul vietii noastre! Raspunsul la toate!”

“Ideea de “slujba” reprezinta raspunsul la toate necazurile noastre, individuale si sociale, este unul dintre cele mai primejdioase mituri ale societatii moderne. Ea este promovata de politicieni, parinti, ziaristi moralizatori si lideri ai industriei de pretutindeni:paradisul, sustin ei, este ocuparea integrala a fortei de munca”.

Autor – nu mai stiu cine

Richard Bandler

Cioran – Cartea Amagirilor