Nu stiu cum esti tu, dar eu cand vad violenta stiu ca vad un animal. Iar cand vad un animal stiu ca nu are spirit, ratiune si inima, decat la cel mai jos nivel – instinctual.

Am zis oameni trandavi pentru ca cei care scandeaza pe facebook, twitter sau in piata, diferite lozinci sunt trandavi in spirit, rugaciune si munca. Au o minte lenesa, care alearga spre cea mai rapida si simpla solutie a omenirii (de cand lumea si pamantul) – da vina pe celelalt.

Revolutiile de obicei sunt puse la cale tot de minti politice – schimba un guvern cu alt guvern. O putere cu o alta putere. Mintea de politician e aceeasi.

Iar in spatele puterilor politice exista grupuri de interese care trag itele. Acest lucru este stiut si este foarte vizibil de exemplu in SUA. Nu conteaza ce partid vine la putere, politica este aceeasi. Poporul are voie sa se razvrateasca cat vrea. “Zicem ca ei si tot ca noi facem.”

Dar sa revin.

Lumea in care traiesti este rezultatul propriilor tale actiuni, ale familiei tale si ale neamului tau.

Cererile pestrite si necongruente ne arata clar pentru ce a iesit lumea in strada: pentru propriul egoism si interes. Romanul asteapta inca sa-si gaseasca rezolvarea problemelor de la altii.

Cand m-am mutat in noua locuinta sub apartamentul meu exista o agentie de pariuri (stanley bet). Cand am luat apartamentul, in iarna, in fata blocului era liniste si agentia era pustie. Am zis “ah, e ok, ia omul biletu si pleaca ca la loto”. Aveam sa aflu ca m-am inselat si ca acel bloc era terorizat de ani de zile “baietii revolutionari din ziua de azi”. Mizerie, galagie si vandalism.

Nimeni din bloc nu facea nimic. Nici o reclamatie nimic. Toti treceau pe langa privind intr-o parte, inchizandu-se in apartamentul lor. M-am pus pe sunat politia si am facut reclamatii peste tot unde am putut un an de zile. Incet, incet s-a facut si curatenie si lucrurile s-au mai aranjat. Mai este inca de munca. In zona mai sunt probleme de la alte magazine si banci (care au alarma defecta si le porneste in noapte deranjand cel putin vreo 20 de blocuri).

Problema cu alarma cred ca este de cativa ani de zile. De asemenea, am constat ca sunt singurul care suna sa reclame pornirea alarmei. Toti stau inchisi si nu au o atitudine de responsabilitate civila. Isi ocupa abuziv locurile de parcare, isi zgarie masinile si sunt indiferenti la problemele celorlati.

Aceasta este pe scurt viata din zona in care traiesc. Cum e viata ta?

Asemanatoare?

Faci ceva pentru aproapele tau? Te lupti cu birocratia si incerci sa respecti legile statului folosindu-te de ele?

Sau fugi repede acasa dupa o zi de munca si-ti bei mintile in fata televizorului?

Iata, “revolutia” in weekend s-a oprit.

De ce? Pentru ca tinerii “revolutionari” trebuie sa iasa in cluburi si sa se laude cu ce au facut, sa bea, sa fumeze si sa fie “high”. Daca toata saptamana am vazut poze cu “revolutia” acum in weekend e timpul pozelor de club.

Deci problema este in noi. Problema este in celula statului – familia. Da, celula s-ar putea repara daca ar avea un cap capabil. Dar acest cap este format din celulele bolnave.

Schimbarea trebuie sa inceapa la nivel de individ, familie, neam, vecini, bloc si asa mai departe.

Iar schimbarea poate sa apara doar prin: dezvoltare spirituala (insusirea virtutilor), MUNCA si actionare conform legilor statului.

Omul merita perfect ceea ce are. Toti o meritam. L-am meritat si pe Ceausescu, si pe Iliescu si pe Constatinescu si pe Basescu si asa mai departe.

Daca revolutia va porni de la nivel celular atunci mai avem o sansa in fata puterii mondiale care trage sforile partidelor si intereselor.

Cu totii stim deja, ca oricine va veni la putere din gruparile politice va face acelasi lucru.

Sa nu mai fim trandavi. Sa incepem schimbarea interioara.

Sa nu mai fim vasul unde se poate acumula ura, supararea si disperarea. Sa devenim vasul in care se acumuleaza rabdarea, nadejdea fara limite, iubirea, acceptarea, iertarea si intrajutorarea.

“Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:

- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa. Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline. Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus:

- Acum ai vazut Iadul

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa . Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei. Omul pios a spus:

- Nu inteleg.
- Este foarte simplu” a spus Dumnezeu. “Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi. ”

Iubeste-ti aproapele.

Afla mai multe despre picturile parintelui Arsenie Boca aici.

Cand s-a lansat Rock Fm, am auzit aceasta piesa (Cargo Ziua Vrajitoarelor) reorchestrata si am cautat-o la greu dar n-am gasit nimic pana acum.
Am crezut ca este o varianta doar pentru radio Rock FM, dar se pare ca au scos un album cu ocazia a 22 de ani.

Detaliile albumului le gasesti aici:

http://www.provideo.ro/Catalogs/Muzica/Muzica/Cargo-XXII/3667m.aspx

Piesa Cargo Ziua Vrajitoarelor Varianta Rock Fm

Personal imi place foarte mult reochestrarea piesei Ziua Vrajitoarelor – mi se pare bestiala.

Am gasit acum cateva zile un citat de Miyamoto Musashi: “from one thing know ten thousand things” (Dintr-un Lucru Cunoaste 10000 De Lucruri).

Il consider foarte profund si ideal de meditat asupra lui.

Am cautat citatul pe net sa vad daca cineva a incercat sa-l explice. Si am gasit aceasta intrebare pe yahoo referitoare la ce inseamna citatul.

Raspunsurile pe care le gasesti pe pagina sunt:

Raspunsul 1 

Traducere pe scurt: inseamna ca un singur lucru iti poate oferi foarte multe detalii, de exemplu un tablou din 1678 poate arata o casa, mai multi oameni muncind si poti sa obtii informatii de unde au trait, ce haine poarta etc.

“It means that one single thing, might give you a lot of details. A more well known say would be “One picture is worth a thousand words”, which again means that only by looking at a picture you can acquire a lot of information.

For example, if you see a painting of 1678, showing a house, people working etc, you can get info on how they lived, what clothes they wore, what kind of jobs they did and so on.”

Raspunsul 2

“The phrase, “from one thing, know ten thousand things” means that if a person learns one thing, it is encouragement to go on and learn other things. In learning, it is a pleasant thing to do and it will lead to learning other things. Good luck.
Source(s): I was a college professor of education. I took a great deal of time to learn about learning.”<

Aceste raspunsuri mi-au adus aminte de ce zicea Osho: "filosofii intotdeauna se vor invarti in jurul templului dar niciodata nu vor intra in el".

In explicatiile date despre un Adevar se foloseste ratiunea mintii. Ratiunea mintii are limitarile ei si de obicei distorsioneaza lucrurile, pentru ca nu patrunde in ele.

Mintea nu traieste ci doar vorbeste despre traire.

Prin ratiunea mintii poti explica orice, dar niciodata nu vei trai si nu vei patrunde existenta. Este nevoia de ratiunea inimii pentru acest lucru - de intuitie.

Poetii si artistii sunt mai aproape de adevar, de existenta, dar nu-i ajung pe sfinti si pe mistici. De aceea si cuvintele sunt de prisos si doar o minte tacuta, cufundata intr-o liniste adanca a inimii, se poate apropia de adevar.

Mai jos am scris cateva versuri, care reflecta intelgerea mea despre acest citat.

Dintr-un lucru cunoaste 10000 de lucruri

O lumina se aprinse,
O oglinda o prinse.
Oglinda langa oglinda,
Lumina incepea sa se intinda.
Intr-una era mica,
In alta era furnica,
Intr-una era un cristal violet,
In alta era un soare complet,
Intr-una era curcubeu,
In alta, era zmeu!

Intruna era.
In alta reflecta.

O lumina de neon. Muzica clasica in fundal. Asteptare. O zi de asteptare pe la diferite cozi. Ma uitam la camera si ma gandeam “oare care este scopul pentru care ma aflu acum aici?”.

Ce trebuie sa invat din toata scena aceasta?

Si uitandu-ma la dulapul de langa mine am observat manerul si umbra acestuia. Uitandu-ma, ma tot intrebam “ce pot invata din aceasta umbra? ce este aceasta umbra?”.

Si atunci s-a produs un click si mi-am dat seama ca manerul dulapului este propriul nostru ego care blocheaza lumina sa ne inunde.

Cat timp egoul salasuieste in noi este precum un capac ce tine intunericul si nu permite trecerea luminii. Cand ucidem egoul ne umplem de lumina, pentru ca lumina poate trece libera.

Asta m-a invatat manerul unui dulap.

Mai mult ca niciodata acum stiu sigur ca atunci cand cineva are o provocare, ce este catalogata ca “necaz” in gandirea comuna are de fapt o binecuvantare.

Prima oara cand credinta mea a facut un pas spre ideea ca esecul este de fapt un feedback, a fost cand am citit o carte de NLP. Cartea exprima simplu, ca daca ai obtinut un esec, de fapt ai obtinut un rezultat in urma actiunilor tale. Daca nu este rezultatul dorit, atunci trebuie sa-ti schimbi modul de a actiona, pentru ca daca nu-l schimbi, vei obtine in continuare acelasi rezultat.

Dar mai mult de atata, necazurile te ajuta sa faci un salt cuantic si sa vezi lumea din alta perspectiva.

Nu sunt de compatimit cei care au “necazuri”, deoarce ei sunt binecuvantati. De compatimit sunt cei care nu au, pentru ca raman incremeniti in acelasi cerc de confort.

Paracelsus spunea in Opus Paramirum ca “Dumnezeu ii pedepseste pe cei pe care-i iubeste si aceasta este o mare taina”. Arsenie Boca de asemenea afirma acelasi lucru. Iar daca petreci mult timp in “necazuri” vei ajunge si tu singur la aceeasi concluzie.

De ce oare misticii se nevoiesc prin izolare, infometare, lipsa de confort si mai stiu eu ce alte tehnici ? Ce sa mai vorbim de fachiri?  Tu, printr-un “necaz” primesti totul de-a gata, servit si pregatit.

Primesc diferite emailuri de pe academiademarketing.ro care se rezuma  (pe scurt) astfel:

• sunt necajit ca nu am bani
• sunt indatorat
• sunt pensionar si bolnav
• sunt bolnav
• mi-a fost foarte greu in viata si-mi este in continuare greu

Dar care este beneficiul in urma acestui lucru? Ai ajuns sa cauti. Ai o mana calda care te impinge de la spate sa iesi din starea actuala. Ai ajuns sa-ti doresti sa te dezvolti material, personal si spiritual.

Daca ai un necaz multumesc pentru el – este defapt o binecuvantare. Si acea binecuvantare te va ajuta sa cresti. Si totul in acest univers se echilibreaza. Sa nu crezi vreodata ca suferi degeaba si ca totul n-are nici un sens.

Exista sensuri si daca vei cauta in adanc si vei dori sa le gasesti le vei gasi.

Intotdeauna am zis ca pentru ca un om sa se schimbe, este nevoie de un soc puternic care sa-l scoata din banda de energie in care se afla. Cei care nu primesc aceste socuri, raman incremeniti pe acea banda sau se afunda mai jos.

Faptul ca te afli acum intr-un impas, pe care-l constientizezi, nu inseamna altceva decat inceputul calatoriei spre o banda superioara.

Placerea si confortul sunt moarte si degradare. Constientizarea, trezvia si lupta sunt un mod sigur de a creste. Poti observa acest lucru uitandu-te doar la natura cum functioneaza.

De exemplu, daca vrei sa-ti cresti muschii trebuie mai intai sa-i distrugi. In momentul in care tu ridici greutati, celulele masei musculare se distrug. In pauza de odihna, organsimul “suplimenteaza” muschii cu si mai multe celule musculare pentru a face fata efortului. Si astfel muschiul carnii a crescut.

Daca nu esti lovit nu cresti. Toate religiile lumii afirma acelasi lucru – distrugeti egoul daca vrei sa cresti in spirit.

Sa iau un exemplu contrar. Pune de exemplu un om in lux si confort, da-i sanatate, bani si succes. Va evolua ca om, ca spirit? Sau va deveni un animal posedat de dorinte, dominat de bautura si placerile societatii, de care nu se va satura niciodata? Ce sanse are acest om sa duca o viata ce are sens? Ce sanse are sa caute si sa-si doreasca altceva? Sau, procentual care ar fi sansele?

Uita-te in ochii oamenilor. Unde gasesti inima si intelepciunea? In nici un caz nu le gasesti la cei care nu au fost incercati. De ce? Poate pentru ca pur si simplu se confunda complet cu trupul, cu gandurile si dorintele lor si tot ce concep este din perspectiva propriului lor ego.

In concluzie, multumeste pentru necazuri, sunt binecuvantari. Chiar daca poate acum nu vezi acest lucru il vei vedea mai devreme sau mai tarziu. Foloseste-te de “necaz” pentru ca este o binecuvantare ce te ajuta foarte mult.

” La soare, roata se mareste; 
La umbra, numai carnea creste
Si somn e carnea, se dezumfla,
Dar vant si umbra iar o umfla… “

Surse: citat riga crypto si lapona enigel, poza

Ion manca cu pofta biscuiti. Statea rezemat de masa si era intr-o stare de contemplare. Cand, dintr-o data, fara bagare de seama i-a cazut un biscuite.

Ceva ciudat s-a intamplat totusi. Nu a auzit sunetul “poc”. Sunet ce trebuia sa se auda la contactul biscuitelui cu pardoseala. Cand se uita, biscuitele era supendat de mana lui si de fata de masa. Cum sa-l ia oare fara ca biscuitele sa cada pe jos?

Doar un cap mic al biscuitelui mai era la suprafata si orice miscare mica ar fi cauzat caderea lui pe jos, pentru totdeauna.

Ei, ce si-a zis Ion, Faca-se voia ta Doamne! Ori il prind ori cade pe jos.

Si-a indreptat incet mana spre biscuite, incercand sa nu miste nici un os sau vreun muschi din corp. Se apropia incet si sigur de biscuite si salvarea acestuia. Cand sa-l prinda, biscuitele a cazut, alunecand!

Ion era convins ca biscuitele eram acum pierdut pentru totdeauna si va trebui sa-l arunce. Dar un lucru mai curios s-a intamplat, nici de data aceasta nu s-a auzit un poc.

Era foarte ciudat, cum se poate intampla asa ceva?

Si cand s-a uitat in jos, ce sa vada? Biscuitele cazuse pe coltul scaunului si acolo ramasese!

Si asa s-a incheiat povestea lui Ion, intr-un crontanit urmat de un ras de recunoastere, uimire si invatare. Morala?

Acum cateva saptamani am gasit acest post pe blogul lui Doru Panaitesc.

Doru a mai avut o campanie umanitara reusita care s-a incheiat cu succes pentru o doamna ce nu avea nici o casa.

Citez ce a zis Doru:

[Vreau sa va uitati la mana voastra dreapta dupa ce cititi aceste randuri. Ori e pe mouse, ori de pe dracia aia pe care o mangaiati sa se miste cursorul. Este ceva normal sa faceti asta, ganditi-va cum ar fi sa nu aveti din nastere asa ceva si sa trebuiasca sa va invatati mana sa faca miscarile astea atat de naturale pentru voi, atat de departe de realitat einca pentru micuta Ioana.]

Ioana isi vrea mana. Aici poti citi despre primele rezultate de strangere a fondurilor.

Cert este ca m-am hotarat sa donez 5% din castigurile generate de cursul Blogsens cu aceasta noua lansare si te incurajez si pe tine sa faci o donatie.

Am vazut ca diferiti bloggeri s-au oferit sa ofere bannere si articole si mai stiu eu ce.  Perfect oameni buni, dar cum a zis cineva pe blogul lui Doru:

“ Poate era mai util sa se doneze mai mult si sa se puna mai putine bannere… zic si eu  ”

Donati. Aici aveti toate informatiile: http://helpioana.ro/ro/ajutor

Este suficient si 5 euro sa donati daca vreti sa ajutati cu adevarat. Personal o sa sustin aceasta campanie si ii voi incuraja si pe partenerii mei s-o sustina, fiecare in masura posibilitatilor.

De Craciun, Ioana isi vrea mana! Haideti sa i-o dam!

Tacerea…

Vroiam sa scriu titlul “tacerea este sfanta”. Dar mi-am dat seama ca as limita, cataloga si eticheta ceva ce nu are margini.

De la infranare am ajuns la tacere. Este atat de naturala, adanca si infipta incat ma simt din alta lume.

Ma uit in stanga si dreapta cum lumea se scuipa (sau ma scuipa) si se bate cu pumnul in piept si nici nu mai am vreo motivatie sa intru in joc, sa-i corectez, sa le zic ceva sau “sa le arat eu lor”.

De asemenea am ajuns sa nu mai inteleg agitatia, graba, ingrijorarea. Si mai mult de atat, nici sa nu le judec.

Iau lucrurile asa cum sunt. Doar imagini pictate pe o panza efemera.

Mai am cateva scapari ale robotului din mine. Dar pe urma ma uit in spate si ma intreb: cat de stupid sunt? cum ma pot supara pe un orb? de ce ma port ca un orb?

Linistea
Adanc patrunsa-n pietre.
Taraitul greierelui.
Basho

Pana nu demult credeam ca avem o putere. Credeam ca eu fac. Eu dreg. Imi fac planul, il execut, obtin rezultatele. Dar nu este asa.

Cine crede ca oricine poate daca respecta un plan si niste reguli se inseala amarnic. Nu se poate fara vointa divina. De fapt, nu poti face absolut nimic fara vointa divina.

Acum cateva zile am vazut un videoclip cu Arsene Papacioc care zicea ca exista un Duh Sfant in toate, la care si oile se inchina (asa-i zisese mama lui) si ca noi nu putem face nimic – “nici sa albim vreun fir, nici sa miscam vreun fir din cap fara voia lui”.

Te-ai gandi initial “eh, ce-s prostiile astea?” Chiar nu pot sa am nici o vointa. Uite daca vreau sa fac aia o fac. Cine ma opreste?

Nu te opreste nimeni, pentru ca este doar smerenia lui Dumnezeu care te accepta asa defect, inconstient si egoist cum esti. Iar Dumnezeu asteapta cu rabdare sa revii la el.

Ceea ce este interesant de observat este ca prin ceea ce ne ofera Dumnezeu (iubire, rabdare, smerenie) ne si cere in schimb. Iar noi suntem atat de departe de acest lucru.

Acum inteleg cuvintele lui Iisus cand zicea ca daca vrei sa fii mare atunci sa fii mic si sa servesti la toti in cel mai smerit mod.

Este paradoxal. Stiu. Mai ales pentru filosofia epocii in care traim, in care credem ca omul poate si ignoram semnele continue, ca omul este doar un pai fara pic de vointa reala.

De aceea, mandria, aroganta sunt nebunie curata si trebuie luptat impotriva lor.

Am vazut unde duce mandria. Am vazut efectul madriei asupra mea. Da. Societatea incostienta o ridica la un statut inalt. Iti zice – esti mandru, imbracat frumos si-ti zici in oglinda “sunt cel mai bun” atunci te iubim, daca nu, te uram.

“Liderii” din ziua de azi sunt decat niste maimute care se bat in piept, iar rezultatele lor se vad clar:  manipulare si nefericire totala intr-o goana nebuna dupa o putere ce nu exista si este o iluzie.

Un lider adevarat este un lider smerit. Un lider ce se inchina in fata altora si care vede dincolo de ambitiile fara sens ale egoului.

Tot acum cateva zile mi s-a intamplat. Am dat un email si am zis persoanelor respective sa faca o donatie daca pot si daca nu, macar sa dea mailul mai departe. Unele dintre raspunsurile primite au fost injuraturi si comparatii intre plata abonamentului la telefonul mobil si suferinta fizica a altora. Pentru unii nu conteaza ca un om moare langa ei. Important este sa-si implineasca nevoile lor egoiste si anume sa aiba bani de platit telefonul mobil.

Iata deci ce poate sa insemne ego, mandria si “tinerea cu dintii” de cele vremelnice. Nu trebuie sa fii doar bogat sau sa ai succes pentru a cadea in aceasta capcana. Si sarac si bolnav poti cadea usor in aceasta capcana. Mila de sine, plangerea de sine este tot mandrie. Sa vezi doar interesul tau de asemenea. Sa compari “marile tale probleme” cu ale altora. Sa-ti bagi boala in fata doar ca sa obtii avantaje.

Solutia? Un “zoom out”. Detasare de corp. Constientizare. Oare nu ai rade de o masina daca masina gandeste cand e condusa, ca de fapt ea conduce? Nu ti-ar fi mila de saracia ei?

Cauta in adancuri Conducatorul adevarat.