Sunt pro concentrarii pe lucrurile care-mi plac in viata, dar cu toate astea vreau sa fac o lista si a lucrurilor care nu-mi plac. Poate uit complet de ele, daca mi le scot din sistem.

 
 
 

• Nu-mi plac discutiile futile: discutile despre vreme, discutile de umplere a timpului etc
• Nu-mi plac discutiile si energia consumata in stupiditati precum:” vecini, prietene/prieteni, sot/sotie, barfa, “ma place? nu ma place?”, preturile pietei, job, politica, economie, discutiile egocentriste etc”: sunt de acord ca fiecare problema are importanta pe care i-o dai. Cu toate acestea, daca ne uitam de sus, dintr-o perspectiva mai larga, exista doar cateva “probleme” esentiale. Pentru a-l cita pe Valeriu Popa, acestea sunt: “cine suntem? de unde venim? unde ne ducem?”.
• Nu-mi plac oamenii inflexibili, inchisi la minte: am constat, cu parere de rau, ca suntem incojurati de o mare de minti inchise. Fiecare dintre aceste minti stie adevarul! Si fiecare din acest om, “pune piciorul in prag” si va fi cum zice el….
• Nu-mi plac oamenii care dau vina pe altii sau pe soarta: asta-i alta specie care ma dispera. De vina e X, de vina e Y, de vina e vremea, de vina e orasul, de vina e tara, de vina e Basescu, Nastase, Iliescu si asa mai departe. Toti au o vina, numai tu nu! De vina este poporul asta !
• Nu-mi plac prejudecatile: cand zic prejudecata nu ma refer doar la sfera restransa a sexualitatii, unde acest cuvant este mai des folosit. Cand zici prejudecata ma refer la modul tau de a filtra lumea asa cum ai fost programat (invatat). Te uiti la un trandafir zici ca este un trandafir, te uiti la un apus de soare il etichetezi ca apus de soare. Evenimentele existentiale, au devenit pentru tine simple etichete. Alt exemplu de prejudecati il reprezinta vorbele de genul “tinerii din ziua de azi” si asa mai departe.. clisee.
• Nu-mi place lipsa de curaj: nu pot sa inteleg cum oamenii pot sa stea pe bara zeci de ani si sa nu faca ceva, pentru ca le este frica sa iasa din zona de comfort. Altii stau pe bara si o viata intreaga. Am scris acum ani buni o poezie despre acest lucru si reprezinta filosofia mea de viata:

Oau! Multe puncte! Pot sa zic ca simt o mare usurare ca am facut aceasta lista! Incearca si tu exercitiul.

O lege universala spune: “da si ti se va da”. O lege a manipularii spune: “cand ii faci un favor cuiva acea persoana se va simti obligata sa intoarca favoarea”.

Din pacate, am constatat ca acest lucru nu este valabil absolut deloc in Romania. Intr-adevar, in relatiile cu occidentalii da rezultate, dar cu romanii “NADA”. Am ajutat sute de oameni si zeci de firme sa castige bani sau sa faca o schimbare in bine.

Cand cineva are nevoie de un sfat, de consultanta, de ajutor (de orice fel) apeleaza la mine. Ca intotdeauna, dau neconditionat. Cred in a da neconditionat, desi de multe ori, m-am simtit ranit de nesimitirea pe care ti-o arata oamenii cand dai neconditionat.

Sistemul nostrul moral si natural este atat de infestat, incat atunci cand dai, organismul infestat considera ca i se cuvine. Pot vorbi de multe cazuri care ar face deliciul barfei. Dar nu suntem aici pentru barfa, plus ca sunt impotriva ei.

Daca vrei partea de “ti se va da” trebuie sa faci o mica adaptare. Aceasta este: “da putin, da conditionat, cere mult inapoi”.

Daca vrei sa obtii ceva, cere si da putin. Incepe sa faci asta de mic. Indiferent cat de lipsit de experienta esti, cat de prost si cat de nepregatit esti doar “da putin si cere mult”. Merge, functioneaza!

Din pacate (sau fericire?) nu ma pot lecui! Imi place sa dau, indiferent cand am sau cand nu am. Crede-ma, de multe ori mi-am dat ultimii bani din casa pe bacsis!

Sa-ti dau un exemplu: am dat bacsis o data 50 lei la o echipa de doi instalatori si mai aveam doar 100 lei. Am primit totusi ceva in schimb, de aceea nu am uitat si nu o sa uit vreodata aceasta experienta. Seful tocmai ii sunase sa le spuna ca nu vor primi salariul. Am primit in schimb un zambet din inima, sincer si plin de multumire incat mi-a implinit toata ziua! Sa mai vorbesc de faptul ca va ramane o amintire vesnica, puternica si optimista?

De vreo luna, am observat ca “boala” mea s-a agravat. Inainte ma enervam pe nesimtiti si tepari, ma certam cu ei si comentam o zi intreaga pe tema “cat de nesimtiti sunt unii”.

Mai nou, teparilor le dau mai mult decat teapa pe care incearca sa mi-o faca.

Sa-ti dau doua exemple, care au de a face cu taximetristii:

1. Eram grabit si iau un taxi (tarif normal 1,4 lei), dupa ce merg ceva, vad ca scria mic pe aparat “cursa minima 10 lei”. Pana unde mergeam sigur facea sub 10 lei (7-9lei). Am ajuns la destinatie, facea 9 lei, i-am dat 15 lei. S-a uitat foarte socat si incurcat, mi-a multumit.
2. Tot din graba am luat un taxi, care avea 3,5 lei / km. Un drum de 6 lei m-a costat 23 de lei! I-am dat 30 de lei. Aceeasi reactie.

Pot sa am o singura concluzie, pentru ca am fortat peste regula de bun simt (da doar la interes). Pot sa concluzionez, din experienta proprie, din inima, ca ma simt extraordinar de bine! Desi “educatia” primita imi sugera sa ma uit si la ultimul leu.

Este bine, este rau? Nu exista asa ceva. Exista doar credinta si valorile tale, iar daca le respecti te vei simti bine. Si asta este tot ce conteaza! Iar a da, fara a primi, fara a cere, fara a te zgarci, este libertate pura, libertate pe steroizi! Iti recomand o doza!

Vorbeam acum cateva zile cu o prietena draga, despre standarde personale. Prin standarde personale, inteleg un set de vaori de evaluare personala, in urma caruia iau anumite actiuni: de a ma imbunatati, de a studia si de a-i invata pe altii din experienta mea.

Unul dintre standardele mele personale, suna astfel: “nu vorbi si nu invata pe nimeni pana nu ai incorporat tu o anumita credinta, abilitate si valoare”. Acest lucru inseamna, ca daca eu am citit nu stiu ce tehnica de meditatie sau tehnica de marketing extraordinara, nu voi vorbi de ea pana ce nu am aplicat-o. Nu voi invata pe nimeni acea tehnica, pana ce nu am adaptat-o la personalitatea mea, pana ce nu am devenit maestrul ei. “Reprosul” care mi se facea, era ca poate niciodata nu voi fi satisfacut de nivelul la care sunt. Mi-am dat seama ca nu este asa. In momentul in care devin maestru, sunt foarte satisfacut! Nu as suporta sa fiu un ipocrit, un fals, ce scrie din carti si ii copiaza pe altii!

Am scris acum ceva timp despre patachine de traineri, oameni cu ochii goi ce si-au asumat cu nesimtire rolul de a te invata pe tine.

Studiind diferite programe/oferte de training si coaching, diferite bloguri, raman in continuare socat de ce import ordinar, fara fond exista.

Hai sa-ti zic cum procedeaza acesti oameni: descarca o carte, un seminar piratat de pe net si pe urma copiaza “cuvant cu cuvant” tehnicile de acolo, impartasindu-le cu tine contra cost sau cu scopul de a-ti vinde ceva.

Sa-ti dau un exemplu. Am o baza de date, organizez seminarii de dezvoltare personala, ma duc pe torrentz.com si caut eben pagan si descarc seminarul wake up productive. Pe urma, scriu pe blog si oriunde pot, articole despre cum sa fii productiv. Mai fac si un bootcamp sau seminar pe tema asta si uite asa am devenit “marele tau coach”. Penibil!

Ducem lipsa grava de creativitate sau de aplicarea simpla a unor tehnici de creativitate. Pe langa asta, avem un ego imens ce ajunge pana la cer de cat de buni suntem.

In orice caz, pe mine ma deranjeaza aceste aspecte, deoarce am acest standard personal, daca pe tine nu te deranjeaza si te-ai invatat ca la scoala, sa ti se predea dintr-o carte si sa admiri bufoni de profesori, treaba ta.

Deci atentie la bufoni, astfel de oameni nu te pot invata nimic. Decat sa le dai banii, mai bine pune un prieten sa-ti citeasca cartea/seminarul respectiv si da-i lui banii. Retine, cauta maestrii nu patachine. Maestrii sunt cei care au incorporat complet ceea ce te invata. Sunt cei care traiesc cu fiecare celula ceea ce spun si fac.

Omul planuieste, Dumnezeu rade este un proverb evreiesc pe care l-am auzit prima oara la Dan Pena.

Adevarul este ca am avut la dispozitie cel putin un an daca nu chiar doi sa-l invat si sa-l inteleg.

Am planuit, am calculat si am creat un imperiu pe baza unor planuri dar Dumnezeu a ras. Acest proverb sau mai bine zis aceasta lege a universului nu este deloc in contradictie cu bine cunoscuta lege a atractiei si cu obiceiul de a-ti stabili si atinge obiective.

Aceasta lege trebuie inteleasa prin prisma detasarii, bucuriei si celebrarii vietii.

Sa-ti dau cateva exemple concrete, care mi s-au intamplat anul trecut si cum am reactionat initial si ce am invatat in cele din urma.

Planul: munca, construirea unei mari afaceri online, concentrare maxima etc etc

Dumnezeu rade:

• masina avariata si atacata de vecinii din zona, zi de zi stres unde s-o lasi
• masina se strica de cateva ori, stai pierde ore intregi cu reparatii & stuff
• masina este ridicata de dragii nostri care au grija de strazi – ore pierdute, taxi, amenda si taxe – 8 mil poc intr-o zi
• calculatorul se strica
• telefoanele mobile se strica – TOATE
• prizele se ard
• multe site-uri sunt virusate/hackuite
• angajatii prost alesi iti pleaca cu cheile, stai 3 zile sa cauti butuci de usa
• cade netu, stai doua saptamani fara el
• teava de apa calda se sparge chiar in noaptea dinaintea plecarii in vacanta
• instalatia de curent electric se arde
• peripetiile continua, am si uitat care au mai fost.. dar au fost constant si multe deodata (precum no mobile, no net, no pc)
• Dumnezeu rade in continuu, incep sa rad si eu

Iti zic sincer ca nu am ras deloc cateva luni bune. Am fost plin de draci si de nervi. Pe langa faptul ca aceste provocari sunt consumatoare de timp, pe langa faptul ca este greu sa le consideri provocari si nu probleme mai sunt si foarte costisitoare. Sunt cheltuieli pe care nu le poti considera ca-ti aduc vreo satisfactie (decat cea pe care o aveai inainte) si nici un profit.

Bineinteles ca lumea superstitioasa imi spunea sa mai ma duc la biserica cand le povesteam toate cele care mi s-au intamplat. Un bullshit, evadarea lumii in divinitate si stiinte oculte pentru neasumarea responsabilitatii vietii.

Asumati viata, intamplarile “neasteptate”, accidentele si moartea – tu esti singura cauza a lor. Cred in asta si te sfatuiesc si pe tine sa crezi in asta.

Asumandu-mi viata m-am gandit. Cum de atrag aceste intamplari care nu se mai termina? Mama ce puternic sunt dar cum naiba, hai sa atrag bine… si incercam sa ma concentrez pe ce vreau.. dar degeaba, fie nu reuseam fie era alta lectie de invatat…

In cele din urma am invatat. Am inceput sa rad si sa ma detasez. Man plans, God laughs and I laugh. M-am detasat. Evenimentele au continuat sa se petreaca dar nu mi-a mai pasat.Nu-mi mai pasa de oameni fara cuvant, de prize arse si de alte intamplari care in gandirea comuna fac grea viata unui om.

Efectiv ma distrez, ma detasez si o iau pe rand.

Mai am inca de invatat, stiu asta. De exemplu, nu suport sa nu livrez un proiect pe care am promis ca-l livrez la o anumita data. Dar cum omul planuieste si Dumnezeu rade mi se intampla si mie. Urasc sa depind de oameni care deseori se dovedesc fara cuvant si fara a avea valorile mele. Dar se intampla, pentru ca? Man plans, God laughs iar eu inca mai am de invatat.

In aceasta perioada am invatat sa accept si aceasta situatie. Este trist si nu as fi vrut s-o invat dar niciodata planul de acasa nu se va pupa la perfectie cu realitatea.

Deci, relaxeaza-te si bucura-te caci detasarea este unul din secrete pe care trebuie sa-l inveti.

Tin minte cand eram mic ca ma cufundam in frunzele de toamna.
Frunzele de toamna moarte, colorate, rasunatoare in fosnete si parfumate. Ma cufundam in gramada de frunze stransa de femeia de serviciu “comunista”. Bineinteles ca acea gramada era mare, pentru ca munca era lejera. Toti isi atingeau norma la 2 luni poate, deci aveau timp frunzele uscate de toamna in culori aramii sa se stranga.

Acum merg pe strada, ma uit in fata blocului si caut o movila de frunze. Din pacate nu vad nici una. Toamna este curata in Bucuresti. Bucurestiul nu are frunze si orice gramada este repede maturata.

Ce trist, copii din ziua de azi nu se mai pot afunda intr-un “munte” de frunze de toamna uscata.

Ma uit dupa frunze si le caut. Ele abia se mai zaresc pe o masina abandonata sau pe o masina uitata care le va imprastia imediat cand va porni.

Frunzele de toamna au ajuns gunoi.

Am luptat impotriva comunismului pentru a avea alegeri care acum ne asigura ca frunzele uscate vor deveni gunoi imediat.

Misterul toamnei si magia ei au devenit trecut pentru copii si pentru mine.

In tot acest mare Bucuresti nu gasesc acele movile de frunze uscate de toamna in care ma afundam si in care m-as afunda.

Frunzele au devenit gunoi si orasul a devenit “curat”. Pentru asta ai luptat?

Imi este si sila sa includ acest video care circula pe twitter si care este catalog “genial”, dar iata ca o fac pentru a vedea despre ce este vorba.

Pe scurt, cei de la bestjobs.ro, prin nu stiu ce creier “genial” au facut o campanie de gurilla marketing, oferind tricouri oamenilor cu joburi mizerabile – cum se exprima chiar ei, “lousy jobs“.

Societatea si ierarhia ma scarbesc de cand m-am mai desteptat si mi-am dat seama ca este o prostie si este propria ta mizerie sufleteasca sa cataloghezi si sa judeci pe altii.

Dar acest lucru se intampla intotdeauna. Intotdeauna pre-judecam, pentru ca noi nu judecam. Daca am judeca nu am emite aberatii de concepte precum succes, putere, ierarhie, joburi bune, joburi mizerabile, oameni inferiori si oameni superiori si alte asemenea ineptii emise de spiritele atrofiate.

Dar iata ca in anul in care traim nu am evoluat cu absolut de loc. La fel de mandrii erau si nemtii ca ei sunt rasa superioara cand le-au dat evreilor stele trimitandu-i in lagar. Intr-adevar, Hitler nu s-a luptat sa obtina capital ci i-a pus sa munceasca direct pentru el.

Iata unde am ajuns. Sa discriminam categoriile de oameni, sa ne batem joc de ele si de pe urma lor sa castigam si sa ne laudam ca suntem geniali pentru ca i-am insemnat cu fierul rosu sau steaua rosie bestjobs.ro, doar pentru ca au lousy jobs!!

Iar in privinta celor care considera geniala o asemenea atrocitate nu stiu daca sa-mi fie sila de ei sau le port mila sufletului infirm pe care-l poarta.

Licenta Tudor Mateescu… in caz ca ai uitat.

Am scris mai demult de serviciile de proasta calitate de la Injoy. Iata ca si atlii s-au plans iar angajatii injoy/new com s.a. ne raspund (injura sub anonimat – ca tot ziceam de mitocanie):

unknown
injoy.ro
sirhaxor@gmail.com
86.125.161.7

Am citit ce ati scris aici(nu am avut rabdare sa citesc chiar tot)… voi nu aveti nici o tangenta cu IT jur! dar in schimb va PLANGETI! sunt admin la newcom (nu are importanta orasul) si dau de deastia ca voi in fiecare zi cate o suta. sunt scarbit de caracterele voastre. Pentru ametitii care nu stiu cat au de platit aveti http://info.injoy.ro !!!!

[....]
am sa mai trec pe la voi sa vad ce mai aberati:)
gigi ionita hai ca asta nu o mai cred. in primul rand exagerezi mai mult ca sigur sau esti un amarat de genul dc++ la startup, upload cu 7

Wha?
borgnest@yahoo.com
89.45.252.9

Imi vine sa rad de voi fratilor ) Sunt si eu admin la “New Com Telecpmunicatii SA” (pentru ca asa se numeste firma). Nu stiu la ce v-ati asteptat voi de la un ISP care a integrat toata kkturile gasite prin Romania noastra draga. dg1704, Tudor Mateescu ce e cu voi oameni buni? Am trecut de mult de comunism. Piata e supra saturata. Vreti sa ziceti ca inainte de injoy nu ati avut alt ISP? Aduceti-va aminte de ce ati apelat sau de ce ati ramas la acest ISP. Va spun eu. Poate o sa ziceti ca-s nebun, da sa fiu al dracu daca nu va zic. SUNTEM ROMANI FRATILOR. Evoluam de la coada la cap. Acu 5 ani stateati si va jucati de-a tractoristul si de soferul de raliuri. Acum aveti internet tras din pod din cauza copacilor care au facut retelele pe la voi prin cartier acu 3 4 ani, warza asa cum sunt ele, daca mergea bine, daca nu oricum voi nu stiti mare lucru despre internet. Aveti pretentii. Nu vad nici un blog cu plangeri ca va lasa in pwla mea cate o juma de zi fara gaz, apa, curent blah blah blaah. Exista alti provideri de internet. Mutati-va in slbz la RDS. Noi nu o sa va ducem dorul voua celor cu kkt pe creier

Poti citi mai multe aici.

Cred ca saracii admini sunt prea torturati de echipa de management de la New Com ca altcumva nu-mi pot explica atata frustare. Si nu cred, sunt convins. Multi stim ce inseamna viata intr-o multinationala si ce poate face o firma din tine: clientii si angajatii fierband de nervi. Sincer va propun sa va dati demisia fratilor ca noi cu siguranta am renuntat la serviciile voastre.

O sa incerc sa fac rost si de o declaratie oficiala sau new com considera ca este normal sa fim injurati de adminii pe care-i are?