Acum ceva timp ma tot gandeam ce as putea sa pun in practica din Biblia Ortodoxa. Ce se poate aplica practic si ma poate ajuta sa evoluez spiritual?

Astfel am ajuns la cele 10 porunci, dar cum stiu ca nu te poti concentra pe mai multe lucruri deodata, am cautat si mai mult si am ajuns la “noua lege”.

“Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

Iubeste pe aproapele tau (doar o parte a Legii). Ce inseamna acest lucru? Cine este aproapele? Mama, matusa, prietenii, amicii? Strainii care-mi fac bine? Dar ce-i care-mi fac rau? “Aproapele” consider ca este in fiecare om si este fiecare om. Deci atunci cand ma uit la un om trebuie sa constientizez, indiferent ce-mi face el, pe Aproapele din el.

Din punctul meu de vedere, “Aproapele”, este Sufletul ingropat de comportamentul de suprafata al ego-ului. Unii ii spun parte divina, altii ii spun spirit, esenta, nu conteaza. Conteaza ca exista ceva bun si plin de iubire in fiecare om, indiferent cat de adanc ingropat este.

Astfel m-am hotarat sa ma uit la acea parte din om, care idiferent daca-mi greseste partea superficiala, eu sa ma gandesc la Aproape.

Dar pana la urma partea superficiala, Ego-ul lui, cui ii greseste, daca nu proprii mele parti superficiale, Ego-ului meu?

Iata evolutia personala, in etape, a practicarii Iubirii de Aproape:

Faza 1

• persoana x si y nu si-au platit datoria pe care o aveau fata de mine. am decis sa-i iert si sa tin la ei ca la fratii si surorile mele, constientizand fiecare gand de judecata asupra lor, eliminandu-l si imaginandu-mi ca-i strang in brate cu toata iubirea
• diferite persoane care incercau sa ma calce pe trecerea de pietoni mai intai le pizduiam pe urma ziceam “Doamne iarta-i cum si eu ii iert”
• persoane care mi-au deranjat somnul si linistea mai intai ii pizduiam dupa spuneam ”Doamne iarta-i cum si eu ii iert”

Faza 2

• sunt complet impacat in sinea mea cu datoriile altora fata de mine, realizez mult mai bine ca nu-si dau seama ce fac si chiar am compasiune pentru ei
• pizduire scurta si iertare mai rapida, multumindu-le ca ma ajuta sa muncesc pe drumul propus
• le multumesc ca ma ajuta sa ma trezesc si ca ma ajuta sa practic si mai bine iubirea
• identific imediat propria mea judecata, o elimin si incerc sa nu ascult barfa si judecata altora

Faza 3

Mi s-a intampla ceva ce m-a socat.

Eram intr-o zona de blocuri, cu masini parcate pe trotuare si bineinteles ca ma deplasam pe langa masinile parcate. Cu o viteza de peste 30 la ora, intr-o zona inghesuita in timp ce din sens opus venea o masina la fel de puternic, un sofer care ma vede, vede masina de pe sens opus, accelereaza, putin pasandu-i ca ma putea calca.

La centimetru am fost de pasul de a fi atins de aceasta masina. Socul a venit prin faptul ca reactia mea nu a fost una de pizduire si suparare, ci a fost una de instanta iubire, amestecata cu mila si compasiune si cu ceva indiferenta. Acestei stari a urmat o stare de suparare si pe urma iar constientizarea gandurilor de judecata si pizmuire.

Nu vreau sa spun mai multe, decat ca mai am foarte mult de lucru asupra mea si asupra practicarii acestei legi. Care intr-adevar daca o privim in adancime contine multe invataturi practice si curpinde cel putin cele 10 legi. Daca-ti iubesti aproapele nu o sa te apuci sa-l furi, sa-l omori sau sa aplici legea “ochi pentru ochi”.

Deci, personal multumesc, pe cat imi permite constientizarea, sa multumesc pentru fiecare ocazie ivita sa practic noua Lege.

• Mandrie
• Invidie
• Sexualitatea
• Dorinta de putere
• Frica
• Posesivitate
• Uitarea de sine
• Mila de propria persoana
• Sanatate
• Bani

Imagineaza-ti ca vei muri maine. Cat vor conta toate cele de mai sus? Ce vei face atunci?…

Adevarul este ca mori maine, doar ca nu-ti dai seama inca…

De ce zic ca mori maine? Timpul este Relativ, este subiectiv. Meditand recent pe strada, am prins crampeie de discutii de la oameni de toate varstele, tineri, batrani, mame, copii. Am observat ca fiecare are aceleasi probleme ca cele descrise mai sus – indiferent de varsta. Fie ca ajungi la 90 de ani fie ca ai 10 ani tot acolo te invarti.

Ce m-a frapat a fost faptul ca omul la 90 de ani are tot aceleasi griji si dorinte ca omul la 10-20 de ani.

Cautand pe Internet diverse informatii, am intalnit zeci de cazuri in care omanei de 90 de ani se operau de una sau alta. Nimeni nu este pregatit sa zica “gata mi-am incheiat viata, sunt pregatit sa merg mai departe”. Aceleasi frici, aceleasi dorinte, aceleasi rotite.

De aceea zic ca maine vei muri. Pentru ca vei muri maine. Cati ani ai? Cum ti se par ca au trecut ultimii 3-5-10 ani din viata ta, ca timp? Personal, parca ieri aveam 6 ani, sau 10, sau 15 sau 20 si asa mai departe. Cand te uiti in spate totul pare ca a trecut ca pocnind din degete.

Cat conteaza aceste rotite in jurul carora ni se invart visurile?  Cand vom renunta la ele? Cu ce ne sunt ele utile, cand si atunci cand suntem pe moarte la 50-60-70-80-90-100 de ani tot le dorim? Cand viata in realitatea subiectiva, dureaza o secunda. Oare este mai util sa ne detasam, sa nu ne identificam cu ele?

Vroiam sa zic ca rar am vazut parintii sa-si incurajeze copiii. De fapt, tocmai mi-am dat seama ca n-am vazut pana acum si n-am auzit pe cineva sa-mi zica, “bai ia uite cat m-au sustinut parintii mei in dorinta de a-mi urma propriile visuri si pasiuni”.

Parintii intotdeauna stiu ce este mai bine si vor stii si cand vor avea 99 de ani si tu 50 de ani. Si acest lucru se datoreaza faptului ca avem de a face cu parinti inferiori.

Parintii nostri inferiori, au fost incapabili sa se adapteze la noua tehnologie, Internet, la noua economie, la initiativa economica si asa mai departe. Ei traiesc in lumea lor fixa, in care daca  ai terminat o facultate si aveai un job, intemeiind o familie pe compromisuri erai un om realizat.

Cel mai tare ma deranjeaza faptul ca parintii sunt niste lasi. Ei capituleaza cand isi fac o “familie” si se scuza, ca acum “fac totul pentru copil”. Parca ei nu ar mai exista, parca ei nu ar mai avea visuri. Parca nu ar fi mai bine ca ei sa fie exemple vii si nu niste mori stricate ce recita o dogma moarta!

Si dovada este ca au visuri si implicit regrete. Dovada este ca in ei inca exista o personalitate, care infranta de compromisuri incearca sa supravietuiasca prin copii. De aceea, un copil talentat la muzica este trimis la un liceu economic si tot felul de aiureli. Parintii, nu inteleg si astia inferiori nu vor intelege niciodata, ca odraslele lor au propriul drum in viata. Ca trebuie sa-si lase copiii sa decida si sa le sustina deciziile si mai ales sa termine cu critica. Acest lucru nu se va intampla vreodata!

Ia-ti gandul, ca in viata asta, daca nu ai deja niste parinti superiori sa se mai schimbe ceva. Nu poti sa-i acuzi, pentru ca nu ai ce sa le faci. Este ca si cum te-ai supara pe o masina mecanica ca este mecanica. Schimbarea se poate oricand, dar treaba ta nu este sa-ti schimbi parintii ci treaba ta este sa te cuceresti pe tine si sa te debarasezi de influentele nefaste ale acestora.

Asa ca iata sfaturile mele practice pe care si Dan Pena le aproba cu siguranta:

• pleaca de acasa cat mai tanar indiferent de cat de greu iti va fi
• nu te intoarce niciodata
• vorbeste rar cu ei
• viziteaza-i si mai rar

Aceste 4 sfaturi sunt simple si usor de pus in aplicare. Stiu ca in mintea ta se va aprinde beculetul, dar stai sunt parintii mei, ei au avut grija de mine, m-au spalat si imbracat. Stinge-l. Inchide sonoru si lasa departe aceasta imagine. Cucerindu-te pe tine ii vei face si pe ei fericiti, daca intr-adevar si ei doresc acest lucru. Fa-ti bagajele si scapa de dependenta emotionala si cercul de confort. Este timpul sa devii un om liber.

Curata-ti mintea. Imi spunea o amica in varsta de 30 si ceva de ani, ca toata viata ei a urat cum tatal ei inchidea lumina. Si si-a promis ca atunci cand va fi la casa ei, va lasa lumina si se va bucura de ea. Era foarte socata, ca acum ce a ajuns la casa ei face exact ca tatal ei. Nu-ti ura parintii deoarce cu cat ii vei ura mai mult cu atat vei deveni ca ei.

Pentru a te curata de aceste limitari, voci critice si credinte care te tin loc si te ranesc (induse de parinti) exista niste tehnici NLP de schimbare a credintelor. Un coach bun te poate ajuta sau chiar si o carte de NLP (vremea pentru schimbare). La un moment dat voi scrie propria metoda pe care o practic acum, dar iata inca cateva sfaturi practice:

• fii constient – daca iti auzi in cap vocea mamei, sau tatalui opreste-o. daca vezi ca te comporti ca ei desi nu-ti placea acest lucru, constientizeaza si procedeaza cum crezi ca este corect
• inconjoara-te de oameni care sa te sustina si care sa-ti induca noi credinte
• gaseste-ti noi figuri parentale – profesori, mentori, maestri pe care-i admiri
• tine-ti un jurnal al comportamentelor, credintelor si reactiilor
• cand le auzi vocile in minte opreste-le, du-le departe, apasa pe butonul MUTE!
• fa imaginile cu ei departate, statice si du-le la mare distanta. vezi cum iti influenteaza starea acest lucru.
• cauta sa devii cat mai constient, cat mai constient, cat mai constient

Parintii, din pacate, au cea mai mare influenta asupra noastra. Am vazut zeci de sedinte de coaching si seminarii de tot felul, unde oameni de 50-60 de ani inca erau sub influenta parintilor, desi acestia erau morti. Sunt putini, cei care au noroc de parinti care sa-i ajute in dezvoltarea lor individuala si spirituala.

Nu mai stiu unde am vazut si citit, (probabil in Psihologia Persuasiunii sau la Octavian) ca in triburi baietii si fetele sunt separate de la o varsta frageda. Vreo 6 ani baietii. Acestia fiind pusi sa treaca prin niste probe de foc, urmand sa fie initiati ca barbati si acceptati in fratia tribului. Toate acestea, departe de influenta parintilor. Nu stiu daca-i perfect, ca in cele din urma intri sub alta influenta (cea a societatii) dar tot este mai bine decat sa ajungi la 18-25-27-40 de ani si sa stai cu mamica si taticu.

Inchei in speranta ca te-am facut sa realizezi ce influenta mare au parintii tai asupra ta. Daca au avut o influenta buna, doar tu stii sa judeci acest lucru. Daca nu, inainte de orice trebuie sa incepi sa faci curatenie generala, mai ales ca TU, probabil nu vei reusi niciodata sa-i influentezi, iar ei printr-o miscare sau vreun gest, te vor influenta instant. Doar pe Osho il stiu ca si-a convertit parintii si i-a facut sa-i urmeze calea.

One birth has been given to you by your parents, the other birth is waiting. It has to be given to you by yourself. Osho

O viata fara compromisuri. Nu am facut niciodata compromisuri si nici nu voi face. Sunt dispus sa renunt la orice, atata timp cat imi urmez sinele, credintele si propriile valori.

O viata autentica, in care esti dispus sa pierzi totul pentru a te castiga. Am fost recent pus in situatia de a face un compromis (acum 5 minute), un compromis pe care daca-l faceam, as fi castigat o casa. Daca nu-l faceam poate as fi pierdut-o. Compromisul nu era mare, era doar contradictoriu cu ceea ce sunt si cu ceea ce cred.

Bineinteles nu l-am facut. Ma simt bine. Pana acum nu am avut ocazia sa merg asa departe. Chiar nu credeam ca pot merge asa departe. Dar se pare ca pot. Si faptul ca am mers asa departe imi da mai multa tarie in cine sunt si in ce cred.

A nu face compromisuri, a fi autentic, este ceva ce orice persoana ar trebui sa-si insuseasca. Acum cateva luni de zile, am surprins o discutie pe twitter intre fete, cum fac ele compromisuri sa se uite cu baietii la meci dar baietii nu le baga in seama cand fac nu stiu ce. Trist, dar adevarat. Fiecare isi bate cuie in suflet si-si pune masti pe fata. Zambim cand sub masca exista gunoi ce pute.

Batem cuie in noi o viata intreaga, iar la sfarsitul ei ne trezim cu sufletul ciuruit ca in povestea cu usa in care se bat cuie de fiecare data cand baiatul greseste.

Sfatul meu (chiar modul meu de viata) este sa fii autentic si sa nu faci compromisuri, Universul te va ajuta s-o scoti la capat.

Si o vei scoate la capat intreg, nu ciuruit, gol si plin de regrete. Urmeaza-ti sinele, urmeaza-ti sufletul, urmeaza-ti inima.

Ma uitam pe facebook la “prieteni” si am vazut doar poze pline de rasete, impliniri si momente de iubire. Oau, ea este domnisoara de onoarea si ea este mireasa la doua clickuri departare! Extraordinar! Si el este mire acum si un “om extraordinar” pozat langa Turnul Eiffel sau langa Bing Bang.
In orice caz, el sau ea, sunt pozati undeva, intr-un punct de mare atractie turistica.

Parintii sunt adunati in poza si sub uldorile lor batrane si putrezite se intrevede un zambet. “Fiul/Fiica mea au resuit! S-a casatorit si a vazut taramuri inaccesibile romanului de rand! Acum, cand o sa merg la crasma sau o sa vorbesc cu cei cunoscuti, o sa le pot zice cat de realizat/i sunt copii mei!. Au mers acolo si acolo si vor merge acolo!”

Ce parada de maimute care se bat cu banana in piept!

Suntem niste roboti (maimute) fara minte care executam instructiunile primite din nastere: “Traieste, iubeste, fute si creste copii. Si mai important ca orice, fa-ti un nume in viata!”

Momentele care ar trebui sa fie supreme, le inlocuim cu poze si povesti care le aratam altora. Daca nu le arati altora esti un nimic!

Ce trist, sa traiesti doar prin altii! Ce trist, ca orice poza, ca orice miscare si orice gand al tau sa fie proiectat altora! Ce trist ca viata ta sa fie: “Stai! Noteaza acum ce facem ca sa vada si atlii!”

Poate crezi ca aberez, dar uita-te la pozele de nunta, uita-te la pozele de botez si uita-te la pozele de petrecere. Cat conteaza in ochii tai si ce valoarea ar avea ele daca nu ar fi altii? Probabil valoarea lor fara altii este nula! Probabil povestea ta de dragoste este doar un act teatral care daca nu este privit de atlii este nul!

Probabil nunta, botezul, euforia in grup, daca nu este  prezentata altora, este NULA. Poate? Sigur!

Care este sensul sa te uiti la poze si amintiri cand tu esti acum? De ce imi tot arati unde ai fost, cu cine ai fost si cat de extraordinar ai fost?  Cu ce te va ajuta? Cu nimic!

Traim prin altii, murim prin noi!

Sunt pro concentrarii pe lucrurile care-mi plac in viata, dar cu toate astea vreau sa fac o lista si a lucrurilor care nu-mi plac. Poate uit complet de ele, daca mi le scot din sistem.

• Nu-mi plac discutiile futile: discutile despre vreme, discutile de umplere a timpului etc
• Nu-mi plac discutiile si energia consumata in stupiditati precum:” vecini, prietene/prieteni, sot/sotie, barfa, “ma place? nu ma place?”, preturile pietei, job, politica, economie, discutiile egocentriste etc”: sunt de acord ca fiecare problema are importanta pe care i-o dai. Cu toate acestea, daca ne uitam de sus, dintr-o perspectiva mai larga, exista doar cateva “probleme” esentiale. Pentru a-l cita pe Valeriu Popa, acestea sunt: “cine suntem? de unde venim? unde ne ducem?”.
• Nu-mi plac oamenii inflexibili, inchisi la minte: am constat, cu parere de rau, ca suntem incojurati de o mare de minti inchise. Fiecare dintre aceste minti stie adevarul! Si fiecare din acest om, “pune piciorul in prag” si va fi cum zice el….
• Nu-mi plac oamenii care dau vina pe altii sau pe soarta: asta-i alta specie care ma dispera. De vina e X, de vina e Y, de vina e vremea, de vina e orasul, de vina e tara, de vina e Basescu, Nastase, Iliescu si asa mai departe. Toti au o vina, numai tu nu! De vina este poporul asta !
• Nu-mi plac prejudecatile: cand zic prejudecata nu ma refer doar la sfera restransa a sexualitatii, unde acest cuvant este mai des folosit. Cand zici prejudecata ma refer la modul tau de a filtra lumea asa cum ai fost programat (invatat). Te uiti la un trandafir zici ca este un trandafir, te uiti la un apus de soare il etichetezi ca apus de soare. Evenimentele existentiale, au devenit pentru tine simple etichete. Alt exemplu de prejudecati il reprezinta vorbele de genul “tinerii din ziua de azi” si asa mai departe.. clisee.
• Nu-mi place lipsa de curaj: nu pot sa inteleg cum oamenii pot sa stea pe bara zeci de ani si sa nu faca ceva, pentru ca le este frica sa iasa din zona de comfort. Altii stau pe bara si o viata intreaga. Am scris acum ani buni o poezie despre acest lucru si reprezinta filosofia mea de viata:

Later Edit

• Oamenii care te suna din interes – dupa ce o suta de ani au uitat de tine….
• Oamenii care nu suna, desi iti datoreaza viata lor

Oau! Multe puncte! Pot sa zic ca simt o mare usurare ca am facut aceasta lista! Incearca si tu exercitiul.

O lege universala spune: “da si ti se va da”. O lege a manipularii spune: “cand ii faci un favor cuiva acea persoana se va simti obligata sa intoarca favoarea”.

Din pacate, am constatat ca acest lucru nu este valabil absolut deloc in Romania. Intr-adevar, in relatiile cu occidentalii da rezultate, dar cu romanii “NADA”. Am ajutat sute de oameni si zeci de firme sa castige bani sau sa faca o schimbare in bine.

Cand cineva are nevoie de un sfat, de consultanta, de ajutor (de orice fel) apeleaza la mine. Ca intotdeauna, dau neconditionat. Cred in a da neconditionat, desi de multe ori, m-am simtit ranit de nesimitirea pe care ti-o arata oamenii cand dai neconditionat.

Sistemul nostrul moral si natural este atat de infestat, incat atunci cand dai, organismul infestat considera ca i se cuvine. Pot vorbi de multe cazuri care ar face deliciul barfei. Dar nu suntem aici pentru barfa, plus ca sunt impotriva ei.

Daca vrei partea de “ti se va da” trebuie sa faci o mica adaptare. Aceasta este: “da putin, da conditionat, cere mult inapoi”.

Daca vrei sa obtii ceva, cere si da putin. Incepe sa faci asta de mic. Indiferent cat de lipsit de experienta esti, cat de prost si cat de nepregatit esti doar “da putin si cere mult”. Merge, functioneaza!

Din pacate (sau fericire?) nu ma pot lecui! Imi place sa dau, indiferent cand am sau cand nu am. Crede-ma, de multe ori mi-am dat ultimii bani din casa pe bacsis!

Sa-ti dau un exemplu: am dat bacsis o data 50 lei la o echipa de doi instalatori si mai aveam doar 100 lei. Am primit totusi ceva in schimb, de aceea nu am uitat si nu o sa uit vreodata aceasta experienta. Seful tocmai ii sunase sa le spuna ca nu vor primi salariul. Am primit in schimb un zambet din inima, sincer si plin de multumire incat mi-a implinit toata ziua! Sa mai vorbesc de faptul ca va ramane o amintire vesnica, puternica si optimista?

De vreo luna, am observat ca “boala” mea s-a agravat. Inainte ma enervam pe nesimtiti si tepari, ma certam cu ei si comentam o zi intreaga pe tema “cat de nesimtiti sunt unii”.

Mai nou, teparilor le dau mai mult decat teapa pe care incearca sa mi-o faca.

Sa-ti dau doua exemple, care au de a face cu taximetristii:

1. Eram grabit si iau un taxi (tarif normal 1,4 lei), dupa ce merg ceva, vad ca scria mic pe aparat “cursa minima 10 lei”. Pana unde mergeam sigur facea sub 10 lei (7-9lei). Am ajuns la destinatie, facea 9 lei, i-am dat 15 lei. S-a uitat foarte socat si incurcat, mi-a multumit.
2. Tot din graba am luat un taxi, care avea 3,5 lei / km. Un drum de 6 lei m-a costat 23 de lei! I-am dat 30 de lei. Aceeasi reactie.

Pot sa am o singura concluzie, pentru ca am fortat peste regula de bun simt (da doar la interes). Pot sa concluzionez, din experienta proprie, din inima, ca ma simt extraordinar de bine! Desi “educatia” primita imi sugera sa ma uit si la ultimul leu.

Este bine, este rau? Nu exista asa ceva. Exista doar credinta si valorile tale, iar daca le respecti te vei simti bine. Si asta este tot ce conteaza! Iar a da, fara a primi, fara a cere, fara a te zgarci, este libertate pura, libertate pe steroizi! Iti recomand o doza!

Vorbeam acum cateva zile cu o prietena draga, despre standarde personale. Prin standarde personale, inteleg un set de vaori de evaluare personala, in urma caruia iau anumite actiuni: de a ma imbunatati, de a studia si de a-i invata pe altii din experienta mea.

Unul dintre standardele mele personale, suna astfel: “nu vorbi si nu invata pe nimeni pana nu ai incorporat tu o anumita credinta, abilitate si valoare”. Acest lucru inseamna, ca daca eu am citit nu stiu ce tehnica de meditatie sau tehnica de marketing extraordinara, nu voi vorbi de ea pana ce nu am aplicat-o. Nu voi invata pe nimeni acea tehnica, pana ce nu am adaptat-o la personalitatea mea, pana ce nu am devenit maestrul ei. “Reprosul” care mi se facea, era ca poate niciodata nu voi fi satisfacut de nivelul la care sunt. Mi-am dat seama ca nu este asa. In momentul in care devin maestru, sunt foarte satisfacut! Nu as suporta sa fiu un ipocrit, un fals, ce scrie din carti si ii copiaza pe altii!

Am scris acum ceva timp despre patachine de traineri, oameni cu ochii goi ce si-au asumat cu nesimtire rolul de a te invata pe tine.

Studiind diferite programe/oferte de training si coaching, diferite bloguri, raman in continuare socat de ce import ordinar, fara fond exista.

Hai sa-ti zic cum procedeaza acesti oameni: descarca o carte, un seminar piratat de pe net si pe urma copiaza “cuvant cu cuvant” tehnicile de acolo, impartasindu-le cu tine contra cost sau cu scopul de a-ti vinde ceva.

Sa-ti dau un exemplu. Am o baza de date, organizez seminarii de dezvoltare personala, ma duc pe torrentz.com si caut eben pagan si descarc seminarul wake up productive. Pe urma, scriu pe blog si oriunde pot, articole despre cum sa fii productiv. Mai fac si un bootcamp sau seminar pe tema asta si uite asa am devenit “marele tau coach”. Penibil!

Ducem lipsa grava de creativitate sau de aplicarea simpla a unor tehnici de creativitate. Pe langa asta, avem un ego imens ce ajunge pana la cer de cat de buni suntem.

In orice caz, pe mine ma deranjeaza aceste aspecte, deoarce am acest standard personal, daca pe tine nu te deranjeaza si te-ai invatat ca la scoala, sa ti se predea dintr-o carte si sa admiri bufoni de profesori, treaba ta.

Deci atentie la bufoni, astfel de oameni nu te pot invata nimic. Decat sa le dai banii, mai bine pune un prieten sa-ti citeasca cartea/seminarul respectiv si da-i lui banii. Retine, cauta maestrii nu patachine. Maestrii sunt cei care au incorporat complet ceea ce te invata. Sunt cei care traiesc cu fiecare celula ceea ce spun si fac.

Omul planuieste, Dumnezeu rade este un proverb evreiesc pe care l-am auzit prima oara la Dan Pena.

Adevarul este ca am avut la dispozitie cel putin un an daca nu chiar doi sa-l invat si sa-l inteleg.

Am planuit, am calculat si am creat un imperiu pe baza unor planuri dar Dumnezeu a ras. Acest proverb sau mai bine zis aceasta lege a universului nu este deloc in contradictie cu bine cunoscuta lege a atractiei si cu obiceiul de a-ti stabili si atinge obiective.

Aceasta lege trebuie inteleasa prin prisma detasarii, bucuriei si celebrarii vietii.

Sa-ti dau cateva exemple concrete, care mi s-au intamplat anul trecut si cum am reactionat initial si ce am invatat in cele din urma.

Planul: munca, construirea unei mari afaceri online, concentrare maxima etc etc

Dumnezeu rade:

• masina avariata si atacata de vecinii din zona, zi de zi stres unde s-o lasi
• masina se strica de cateva ori, stai pierde ore intregi cu reparatii & stuff
• masina este ridicata de dragii nostri care au grija de strazi – ore pierdute, taxi, amenda si taxe – 8 mil poc intr-o zi
• calculatorul se strica
• telefoanele mobile se strica – TOATE
• prizele se ard
• multe site-uri sunt virusate/hackuite
• angajatii prost alesi iti pleaca cu cheile, stai 3 zile sa cauti butuci de usa
• cade netu, stai doua saptamani fara el
• teava de apa calda se sparge chiar in noaptea dinaintea plecarii in vacanta
• instalatia de curent electric se arde
• peripetiile continua, am si uitat care au mai fost.. dar au fost constant si multe deodata (precum no mobile, no net, no pc)
• Dumnezeu rade in continuu, incep sa rad si eu

Iti zic sincer ca nu am ras deloc cateva luni bune. Am fost plin de draci si de nervi. Pe langa faptul ca aceste provocari sunt consumatoare de timp, pe langa faptul ca este greu sa le consideri provocari si nu probleme mai sunt si foarte costisitoare. Sunt cheltuieli pe care nu le poti considera ca-ti aduc vreo satisfactie (decat cea pe care o aveai inainte) si nici un profit.

Bineinteles ca lumea superstitioasa imi spunea sa mai ma duc la biserica cand le povesteam toate cele care mi s-au intamplat. Un bullshit, evadarea lumii in divinitate si stiinte oculte pentru neasumarea responsabilitatii vietii.

Asumati viata, intamplarile “neasteptate”, accidentele si moartea – tu esti singura cauza a lor. Cred in asta si te sfatuiesc si pe tine sa crezi in asta.

Asumandu-mi viata m-am gandit. Cum de atrag aceste intamplari care nu se mai termina? Mama ce puternic sunt dar cum naiba, hai sa atrag bine… si incercam sa ma concentrez pe ce vreau.. dar degeaba, fie nu reuseam fie era alta lectie de invatat…

In cele din urma am invatat. Am inceput sa rad si sa ma detasez. Man plans, God laughs and I laugh. M-am detasat. Evenimentele au continuat sa se petreaca dar nu mi-a mai pasat.Nu-mi mai pasa de oameni fara cuvant, de prize arse si de alte intamplari care in gandirea comuna fac grea viata unui om.

Efectiv ma distrez, ma detasez si o iau pe rand.

Mai am inca de invatat, stiu asta. De exemplu, nu suport sa nu livrez un proiect pe care am promis ca-l livrez la o anumita data. Dar cum omul planuieste si Dumnezeu rade mi se intampla si mie. Urasc sa depind de oameni care deseori se dovedesc fara cuvant si fara a avea valorile mele. Dar se intampla, pentru ca? Man plans, God laughs iar eu inca mai am de invatat.

In aceasta perioada am invatat sa accept si aceasta situatie. Este trist si nu as fi vrut s-o invat dar niciodata planul de acasa nu se va pupa la perfectie cu realitatea.

Deci, relaxeaza-te si bucura-te caci detasarea este unul din secrete pe care trebuie sa-l inveti.

Tin minte cand eram mic ca ma cufundam in frunzele de toamna.
Frunzele de toamna moarte, colorate, rasunatoare in fosnete si parfumate. Ma cufundam in gramada de frunze stransa de femeia de serviciu “comunista”. Bineinteles ca acea gramada era mare, pentru ca munca era lejera. Toti isi atingeau norma la 2 luni poate, deci aveau timp frunzele uscate de toamna in culori aramii sa se stranga.

Acum merg pe strada, ma uit in fata blocului si caut o movila de frunze. Din pacate nu vad nici una. Toamna este curata in Bucuresti. Bucurestiul nu are frunze si orice gramada este repede maturata.

Ce trist, copii din ziua de azi nu se mai pot afunda intr-un “munte” de frunze de toamna uscata.

Ma uit dupa frunze si le caut. Ele abia se mai zaresc pe o masina abandonata sau pe o masina uitata care le va imprastia imediat cand va porni.

Frunzele de toamna au ajuns gunoi.

Am luptat impotriva comunismului pentru a avea alegeri care acum ne asigura ca frunzele uscate vor deveni gunoi imediat.

Misterul toamnei si magia ei au devenit trecut pentru copii si pentru mine.

In tot acest mare Bucuresti nu gasesc acele movile de frunze uscate de toamna in care ma afundam si in care m-as afunda.

Frunzele au devenit gunoi si orasul a devenit “curat”. Pentru asta ai luptat?