Tudor Mateescu

Nu stiu cum esti tu, dar eu cand vad violenta stiu ca vad un animal. Iar cand vad un animal stiu ca nu are spirit, ratiune si inima, decat la cel mai jos nivel – instinctual.

Am zis oameni trandavi pentru ca cei care scandeaza pe facebook, twitter sau in piata, diferite lozinci sunt trandavi in spirit, rugaciune si munca. Au o minte lenesa, care alearga spre cea mai rapida si simpla solutie a omenirii (de cand lumea si pamantul) – da vina pe celelalt.

Afla mai multe despre picturile parintelui Arsenie Boca aici.

Cand s-a lansat Rock Fm, am auzit aceasta piesa (Cargo Ziua Vrajitoarelor) reorchestrata si am cautat-o la greu dar n-am gasit nimic pana acum.
Am crezut ca este o varianta doar pentru radio Rock FM, dar se pare ca au scos un album cu ocazia a 22 de ani.

Detaliile albumului le gasesti aici:

http://www.provideo.ro/Catalogs/Muzica/Muzica/Cargo-XXII/3667m.aspx

Piesa Cargo Ziua Vrajitoarelor Varianta Rock Fm

Personal imi place foarte mult reochestrarea piesei Ziua Vrajitoarelor – mi se pare bestiala.

Am gasit acum cateva zile un citat de Miyamoto Musashi: “from one thing know ten thousand things” (Dintr-un Lucru Cunoaste 10000 De Lucruri).

Il consider foarte profund si ideal de meditat asupra lui.

Am cautat citatul pe net sa vad daca cineva a incercat sa-l explice. Si am gasit aceasta intrebare pe yahoo referitoare la ce inseamna citatul.

Raspunsurile pe care le gasesti pe pagina sunt:

Raspunsul 1 

Traducere pe scurt: inseamna ca un singur lucru iti poate oferi foarte multe detalii, de exemplu un tablou din 1678 poate arata o casa, mai multi oameni muncind si poti sa obtii informatii de unde au trait, ce haine poarta etc.

O lumina de neon. Muzica clasica in fundal. Asteptare. O zi de asteptare pe la diferite cozi. Ma uitam la camera si ma gandeam “oare care este scopul pentru care ma aflu acum aici?”.

Ce trebuie sa invat din toata scena aceasta?

Si uitandu-ma la dulapul de langa mine am observat manerul si umbra acestuia. Uitandu-ma, ma tot intrebam “ce pot invata din aceasta umbra? ce este aceasta umbra?”.

Si atunci s-a produs un click si mi-am dat seama ca manerul dulapului este propriul nostru ego care blocheaza lumina sa ne inunde.

Mai mult ca niciodata acum stiu sigur ca atunci cand cineva are o provocare, ce este catalogata ca “necaz” in gandirea comuna are de fapt o binecuvantare.

Prima oara cand credinta mea a facut un pas spre ideea ca esecul este de fapt un feedback, a fost cand am citit o carte de NLP. Cartea exprima simplu, ca daca ai obtinut un esec, de fapt ai obtinut un rezultat in urma actiunilor tale. Daca nu este rezultatul dorit, atunci trebuie sa-ti schimbi modul de a actiona, pentru ca daca nu-l schimbi, vei obtine in continuare acelasi rezultat.

Ion manca cu pofta biscuiti. Statea rezemat de masa si era intr-o stare de contemplare. Cand, dintr-o data, fara bagare de seama i-a cazut un biscuite.

Ceva ciudat s-a intamplat totusi. Nu a auzit sunetul “poc”. Sunet ce trebuia sa se auda la contactul biscuitelui cu pardoseala. Cand se uita, biscuitele era supendat de mana lui si de fata de masa. Cum sa-l ia oare fara ca biscuitele sa cada pe jos?

Doar un cap mic al biscuitelui mai era la suprafata si orice miscare mica ar fi cauzat caderea lui pe jos, pentru totdeauna.

Acum cateva saptamani am gasit acest post pe blogul lui Doru Panaitesc.

Doru a mai avut o campanie umanitara reusita care s-a incheiat cu succes pentru o doamna ce nu avea nici o casa.

Citez ce a zis Doru:

[Vreau sa va uitati la mana voastra dreapta dupa ce cititi aceste randuri. Ori e pe mouse, ori de pe dracia aia pe care o mangaiati sa se miste cursorul. Este ceva normal sa faceti asta, ganditi-va cum ar fi sa nu aveti din nastere asa ceva si sa trebuiasca sa va invatati mana sa faca miscarile astea atat de naturale pentru voi, atat de departe de realitat einca pentru micuta Ioana.]

Tacerea…

Vroiam sa scriu titlul “tacerea este sfanta”. Dar mi-am dat seama ca as limita, cataloga si eticheta ceva ce nu are margini.

De la infranare am ajuns la tacere. Este atat de naturala, adanca si infipta incat ma simt din alta lume.

Ma uit in stanga si dreapta cum lumea se scuipa (sau ma scuipa) si se bate cu pumnul in piept si nici nu mai am vreo motivatie sa intru in joc, sa-i corectez, sa le zic ceva sau “sa le arat eu lor”.

De asemenea am ajuns sa nu mai inteleg agitatia, graba, ingrijorarea. Si mai mult de atat, nici sa nu le judec.

Pana nu demult credeam ca avem o putere. Credeam ca eu fac. Eu dreg. Imi fac planul, il execut, obtin rezultatele. Dar nu este asa.

Cine crede ca oricine poate daca respecta un plan si niste reguli se inseala amarnic. Nu se poate fara vointa divina. De fapt, nu poti face absolut nimic fara vointa divina.

Acum cateva zile am vazut un videoclip cu Arsene Papacioc care zicea ca exista un Duh Sfant in toate, la care si oile se inchina (asa-i zisese mama lui) si ca noi nu putem face nimic – “nici sa albim vreun fir, nici sa miscam vreun fir din cap fara voia lui”.