Tudor Mateescu

Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung.
Sotia mea m-a cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si oriunde mergeam,
ea era deja acolo……sunt deja 12 ani de atunci.
Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre,
blugi crestati, cizme de motociclist si aveam….parul lung.

Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam
un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi.

Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe,
pe drumuri. Dar imi iubeam viata asa cum era ea.
Asa, deci, m-a cunoscut ea. “Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat
de ….macho, indraznet si …liber”.

Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim.
De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam….parul
lung.
Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi
zice: “Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si
parintii mei la nunta.”
Treceau orele – NU, ….. dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la
ea……. am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par
scurt, ca……in cele din urma o iubeam, si ce mai…. eram barbat
indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat
de dulce. “Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!” – a exalat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare.
Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o
zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o
camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea gainii) si o pereche
de pantaloni, noi noute si imi zice: “Probeaza si tu astea, te rog !”
Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu
lacrimi de la ea ………… ca in cele din urma sa las de la mine si sa port
camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri,
sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si
cu parul scurt.

Apoi a urmat cea mai mare lupta, Lupta pentru motocicleta. Bineinteles
ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si
topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta pantofii
negri de lac erau de asemenea o “forta” fragila. Dar ce mai conta, eram
barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in
oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cuparaturile, am
invatat slagare pe derost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de
duminica. “Dar si ce?!?”- ma gandeam eu ;………….. eram un
pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt……

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele
impachetate si mi-a zis: “Te parasesc !”
Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. “Nu te mai iubesc, te-ai
schimbat atat de mult. Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata.” – mi-a
zis ea, trantindu-mi usa in nas.
……………………………………
…………………………………….
De curand am intalnit-o iarasi. “Noul” ei (masculul) este un
motociclist paros, cu blugi crestati si tatuaje care…… se uita la mine plin de
compasiune.